David Hockney revine în atenția publicului londonez cu o expoziție care reunește lucrări recente, între 12 martie și 23 august 2026, la Serpentine. Artiștii care au combinat constant pictura cu tehnologia, iar Hockney e unul dintre cei mai apreciați, oferă aici o perspectivă amplă asupra preocupărilor sale: lumina, timpul și peisajul privit dintr-un colț de Normandia.
Expoziția aduce pentru prima dată în Regat lucrări majore ale artistului britanic și marchează debutul său la Serpentine. Accesul va fi gratuit, o veste bună pentru oricine dorește să vadă direct construcția vizuală a unor proiecte recente. Printre lucrările prezentate se numără seriile care i-au conturat interesul pe termen lung: de la Moon Room, care analizează ciclul luminii și trecerea timpului, până la picturile digitale Sunrise, în care răsăritul devine atât motiv, cât și experiment tehnic.
Cea mai remarcabilă lucrare anunțată este A Year in Normandy, o friză de 90 de metri compusă din 220 de picturi. Proiectul, inspirat de Tapiseria Bayeux, urmărește schimbarea anotimpurilor văzute din fostul atelier al artistului din Normandia, surprinzând variațiile subtile ale peisajului: dezgolituri reci de iarnă, explozia verde a primăverii, lumina caldă a verii și tonurile blânde ale toamnei. Pare, la prima vedere, o abordare documentară, dar Hockney o tratează cu sensibilitatea unui pictor capabil să descopere ritmuri în aparenta repetitivitate a naturii.
Născut în 1937, Hockney a fost mereu preocupat de intersecția dintre artă și tehnologie. În lucrările recente își continuă demersul: îmbină metode digitale cu tehnici tradiționale și invită privitorul să ia o pauză, să încetinească și să observe detaliile simple ale vieții cotidiene. Răsăritul, un motiv frecvent în opera sa, primește o atenție aproape ritualică, tratată cu seriozitate dar și cu o rezervă care evită exagerările sentimentale.
Anul acesta, Parisul a găzduit cea mai amplă retrospectivă Hockney de până acum, cu peste 400 de imagini realizate pe parcursul a 70 de ani, iar expoziția de acolo a rămas deschisă până pe 31 august, atrăgând atât atenție critică, cât și public numeros. E evident că interesul pentru opera sa rămâne puternic, iar aducerea unor proiecte precum A Year in Normandy pe simezele londoneze oferă prilejul de a compara abordările și de a observa cum temele sale recurente se manifestă în contexte diferite.
A Year in Normandy pune în discuție relația dintre timp și reprezentare vizuală printr-o trimitere clară la Tapiseria Bayeux și printr-o scară care transformă observația într-un ritual vizual. Friza devine astfel un jurnal al anotimpurilor, o succesiune de cadre care, puse laolaltă, conturează o experiență spațial-temporală. Prezentarea gratuită la Serpentine face acest proiect ambițios accesibil publicului și oferă șansa de a vedea cum un artist cu o carieră îndelungată își reinventează mijloacele fără a-și abandona temele dragi.
A Year in Normandy constituie piesa centrală a expoziției, în timp ce Moon Room și seria Sunrise completează portretul unui artist preocupat permanent de lumină și de modul în care tehnologia poate extinde limbajul pictural. Expoziția de la Serpentine nu doar că îl readuce pe Hockney în fața publicului londonez, ci creează și contextul unui dialog între artiști contemporani și tradiție, între imagine digitală și pânză, între observație și memorie.
A Year in Normandy este o pictură serială care măsoară timpul în metri liniari. Hockney folosește 220 de imagini pentru a compune o succesiune de momente captate în Normandia, iar expoziția de la Serpentine, gratuită și deschisă luni la rând, oferă oricui interesat posibilitatea de a parcurge acel jurnal vizual. Tehnica mixtă, preocuparea pentru lumină și continuitatea temelor din seriile Moon Room și Sunrise transformă această manifestare într-un reper util pentru înțelegerea direcțiilor recente ale artistului.
Observi vreo legătură între Tapiseria Bayeux și friza lui Hockney, sau ți se pare mai atrăgătoare abordarea digitală din seria Sunrise?
daaar, friza ok, dar 90m? cine sapă locu’ asta?
nu prea știu, pare cam multă treabă pentru o friză, și încă gratuit? lol, londonezii au noroc, dar mie mi se pare mai fain Sunrise, culori mai vii, mai tech, ca să vezi!
hm, Hockney iar cu normandia… îmi aduce aminte de plimbările cu tramvaiul; fain, dar prea mult digital pt gustul meu, si oricum gratuitatea e binevenita, ms.