De câteva decenii, piața publică românească a asistat la confruntări între politică, justiție și manifestații de stradă; acum apare din nou un episod care reunește aceste componente: deputați AUR au protestat în plenul Camerei Deputaților, iar Călin Georgescu rămâne sub control judiciar în dosarul în care este acuzat de promovarea unor doctrine extremiste. Acțiunile s-au petrecut în legătură cu decizia Judecătoriei Sectorului 1, iar ulterior scena s-a mutat la intrarea în tribunal, unde simpatizanți ai lui Georgescu l-au întâmpinat cu drapele tricolore.
Parlamentarii AUR au pătruns în plen afișând pancarte cu inscripția controlul judiciar prelungit, poporul umilit!, și în intervențiile lor au condamnat cu tărie hotărârea instanței. Mesajul transmis a fost unul direct către majoritatea politică: opriți-vă, alegeți demnitatea și nu transformați justiția într-o armă politică. Au invocat și precedente pe care le consideră inacceptabile, acuzând anularea unor scrutinuri și adoptarea pe procedură de urgență a unor pachete legislative, pe care le văd ca încălcări ale spiritului democratic. Tonalitatea a fost mai degrabă de indignare politică decât de analiză juridică, iar afișele aveau rolul de a semnala public un sentiment de umilință, după cum au susținut.
Judecătoria Sectorului 1 a confirmat legalitatea măsurii controlului judiciar dispuse inițial prin ordonanța procurorului din 26 februarie și a menținut această măsură față de Călin Georgescu pentru încă o perioadă de până la 60 de zile, cu posibilitatea de a depune contestație în 48 de ore. Instanța a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii preventive, ceea ce păstrează restricțiile impuse de controlul judiciar.
Călin Georgescu este judecat după ce, pe 2 iulie, Parchetul General l-a trimis în judecată pentru mai multe fapte: promovarea publică a cultului persoanelor vinovate de infracțiuni grave precum genocid, crime împotriva umanității și crime de război și promovarea, în formă continuată, a unor idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în total cinci acte materiale. Acuzațiile privesc declarații și gesturi care ar încadra apărarea unor ideologii interzise de legislație, ceea ce justifică vigilența procurorilor și deciziile instanței privind măsuri preventive.
Măsura controlului judiciar implică pentru Georgescu mai multe obligații și interdicții: nu are dreptul să părăsească țara fără aprobarea autorităților judiciare și i s-a interzis să posteze pe rețelele sociale conținut cu caracter legionar, fascist, antisemit, rasist sau xenofob. Astfel de măsuri urmăresc prevenirea repetării unor fapte presupuse și protejarea ordinii publice pe durata procesului, dar devin și surse frecvente de dispute politice când persoanele vizate sunt figuri publice.
Luni, Georgescu a fost prezent în sala de judecată și a susținut în fața publicului și a susținătorilor că menținerea controlului judiciar și chemările săptămânale la poliție constituie un abuz împotriva dreptății și adevărului. El a afirmat că se va apăra doar prin lege și și-a exprimat încrederea că justiția își va îndeplini atribuțiile respectând principiile juridice. În paralel, zeci de susținători l-au așteptat la intrarea în tribunal cu drapele tricolore, scenă menită să sublinieze componenta politică și simbolică a cazului.
Reacțiile politice din plen și din jurul tribunalului arată cât de repede un dosar penal poate deveni un reper pentru mesaje publice și simboluri politice. Întrebarea juridică rămâne limpede: ce probe susțin acuzațiile de promovare a unor doctrine interzise și în ce măsură măsurile preventive sunt necesare și proporționale? Pe lângă acestea, există și o problemă civică: cum gestionează societatea libertatea de exprimare atunci când aceasta se intersectează cu advocacy-ul pentru ideologii interzise și cu responsabilitatea protejării comunităților vulnerabile?
Privit mai larg, cazul scoate în evidență tensiunea dintre așteptările electorale, loialitățile politice și mecanismele judiciare chemate să aplice legea. În democrațiile cu istorii diferite în privința extremismelor, precum România, lucrurile rareori sunt alb-negru: urmează lungi nopți de dezbateri publice, interpretări juridice riguroase și reacții emoționale ale spectatorilor politici. Când instanțele dispun măsuri preventive, ele încearcă să balanseze protejarea ordinii publice cu drepturile fundamentale ale persoanelor acuzate, o responsabilitate delicată care generează discuții aprinse de fiecare dată.
Care vi se pare cel mai echilibrat mod de a împăca libertatea de exprimare cu necesitatea de a împiedica răspândirea ideologiilor interzise?
asta e prea mult, iar justitia iar face pe nebuna, nu stiu ce cauta politicu’ in sala, daaar daca a greșit omul trebuie dovedit, nu cu parade și pancarte, vezi să nu…
si pana la urma libertatea de exprimare nu e un fel de carte alba pt orice prostie sau ideologie care incita la ura dar nici statul nu trebuie sa devina cenzor dupa bunul plac vezi sa nu devina arma politica trebuie reguli clare probe concrete cand e vorba de incitare si limite precise nu doar etichete aruncate pe subiecte sensibile in plus educatia civica si istoria ar trebui intarite in scoli ca sa stie lumea de ce anumite ideologii sunt periculoase nu doar sa li se spuna sa nu le iubesc lol transparenta in anchete si proceduri rapide si corecte si nu teatru politic asta ar fi un compromis rezonabil
nu e ok sa promovezi ura, dar nici politie politică, vezi să nu.
daaa, iar scandal… parcă n-au altceva de făcut, pt bătrâni ca mine e obositor.