Vietnam celebrează 80 de ani de independență și, chiar dacă regimul colonial francez a plecat de mult, urmele sale culturale sunt încă foarte vizibile, mai ales în privința mâncării. Reuters remarcă că mulți vietnamezi nu realizează cât de adâncă e această influență, deși ea face parte din viața de zi cu zi.
La 2 septembrie va avea loc o paradă militară la Hanoi pentru a marca proclamarea independenței de către liderul revoluționar Ho Chi Minh în 1945, deși trupele franceze au părăsit definitiv teritoriul abia în 1954. Piața Ba Dinh, locul unde a fost citită declarația de independență, e flancată de clădiri coloniale franceze bine păstrate, printre care actualele sedii ale președinției și ministerului de externe. Totuși, când un grup de tineri sub 30 de ani a fost întrebat exact în fața unuia dintre aceste clădiri galbene, în stil Indochine, niciunul nu a știut să spună că are origini franceze. Răspunsul a fost mai degrabă legat de faptul că e „fotogenică” și frecventată de influenceri, semn că memoria istorică poate fi ușor estompată de imagine.
Relațiile diplomatice între Vietnam și Franța au evoluat de la dominație la cooperare. În mai, vizita președintelui francez la Hanoi a culminat cu contracte de circa 10 miliarde de dolari, inclusiv în domeniul aviației și al sateliților. Interesant e că, la un eveniment universitar, studenții i-au vorbit liderului în franceză curată, dar tendința generală e spre engleză, iar apoi chineză, atunci când tinerii aleg o limbă străină. Așadar, franceza pierde teren ca limbă de studiu, dar rămâne vie în alte domenii.
Cel mai vizibil impact cultural este gastronomic. Cafenele cu iz franțuzesc sunt peste tot, croissant-urile sunt prezente în numeroase patiserii, iar pateul, cu rădăcini franceze, apare frecvent în preparatele locale. Baguette-ul a fost integrat atât de bine în bucătăria vietnameză încât a dat naștere la banh mi, sandvișul sărat extrem de popular, cu umpluturi variate, inclusiv opțiuni pentru vegetarieni. Chiar și așa, tinerii intervievați nu au recunoscut originile franceze ale banh mi, ceea ce spune ceva despre modul în care elementele culturale pot fi asimilate și reinterpretate.
Un brutăria celebră din centrul Hanoiului, condusă de un patron în jur de 60 de ani, recunoaște deschis influența franceză asupra pasiunii vietnamezilor pentru pâine, dar subliniază și adaptarea: bucătăria franceză a suferit transformări pentru a se potrivi gusturilor locale. Asta a condus la un melanj culinar în care tehnici și ingrediente europene au fost reinterpretate de bucătăria vietnameză.
Cum crezi că arată pe masa ta o combinație reușită între tradiție locală și influențe străine?
Interesant cât de firesc e amestecul ăsta cultural, parca nici nu-l remarci la prima vedere; eu cred că banh mi e exemplul perfect: bagheta e franțuzească, dar gustul e 100% vietnamez, adaptat. Și mie îmi place ideea că mâncarea păstrează memoria mai bine decât școala sau turismul foto – dar e trist că tinerii nu știu ori nu le pasă; stiu, timpul schimbă limbile (engleza e la putere) dar gastronomia rămâne un pod util. Ah, și ca idee: influența franceză a venit și prin tehnici de fermentație și patiserie, nu doar prin ingrediente; pe masa mea aș pune o pate vegetal cu coriandru, puțin kimchi vietnamez (da, amestec regional) și o baghetă crocantă — simplu, fain, seamănă cu trecutul dar mănânci prezentul.