Știți cine se ceartă acum pe hârtii și procente? Coaliția de guvernare, pe tema reformei administrației locale din România. Subiectul: câte posturi să fie tăiate din schemele primăriilor și consiliilor locale. Locul: discuțiile sunt în interiorul coaliției de guvernare și în special în jurul pozițiilor PNL, PSD și USR.
Miza e simplă, dar nu neapărat ușor de rezolvat: PSD propune o reducere a plafonului de posturi cu 25%, în timp ce premierul Ilie Bolojan și PNL cer o tăiere mult mai consistentă, de circa 40-45%. De ce contează atât de mult procentajul? Pentru că de el depind atât economiile bugetare promise, cât și măsura în care administrațiile locale vor fi nevoite să reorganizeze personalul, să comaseze servicii sau să refacă organigrame care, multe, sunt încă gândite după logica din 1968, cum spun unii primari.
Primarul municipiului Buzău, Constantin Toma (PSD), explică pe îndelete realitatea din teritoriu: după o simulare făcută la Asociația Municipiilor din România, chiar în scenariul unei reduceri de 45% majoritatea municipiilor mari ar rămâne în continuare cu posibilitatea de a angaja personal acolo unde este nevoie. Asta arată, spune el, că problema nu e doar cota tăierii de posturi, ci faptul că sistemul administrativ funcționează în mare pe reguli vechi și are nevoie de o regândire teritorială și organizatorică serioasă. Toma dă exemple concrete: comasări de unități administrativ-teritoriale, reorganizarea unor comune adiacente, investiții direcționate care ar face sustenabile astfel de schimbări. În Buzău, după simulări, unele localități mici rămâneau cu doar doi angajați după comasare, ceea ce poate părea dur, dar ar putea însemna și o redirecționare a resurselor către investiții, nu tocmai o ecuație simplă.
Deputatul USR Radu Mihaiu povestește cum au decurs discuțiile în coaliție: PSD a cerut să mai amâne aplicarea măsurilor și așteaptă o schemă de la Ministerul Dezvoltării ca să se vadă concret cum s-ar realiza reducerile. El spune că primarii pot face reorganizările după ce se stabilește procentul, dar că unii colegi PSD au vrut timp de gândire. Mihaiu mai arată că au existat discuții și despre o reducere de 40% a plafonului maxim de posturi, o variantă discutată chiar și din zona PSD la un moment dat, dar asupra căreia încă se reflecta.
Argumentele legate de cifre sunt folosite intens în dezbatere. PNL, prin Ciprian Ciucu, spune că reducerea efectivă a posturilor ocupate ar trebui să fie în jur de 10% și nu doar o schimbare a plafoanelor. El explică faptul că multe autorități locale nu au organigramele la plafonul maxim stabilit prin lege, la nivel național plafonul e undeva în jurul a 180.000 de posturi, dar organigramele actuale arată vreo 158.500, iar posturile efectiv ocupate sunt vreo 127.500. Pe acest fond, o reducere de 25% a plafonului maxim nu ar tăia de fapt posturi ocupate, ci s-ar referi la locuri care nici măcar nu există în practică. Din calculele PNL, pentru a produce efecte reale asupra personalului ocupat este nevoie de scăderi mai consistente: o reducere de 40% din plafonul maxim ar genera, în medie, circa 13.000 de posturi ocupate în minus, adică aproximativ 10% din posturile efectiv ocupate la nivel național. Ciucu spune că propunerea premierului e una de bun-simț și că dacă nu se pot face astfel de reforme structurale simple, e greu de văzut cum s-ar aborda altele mai complexe.
Pe de altă parte, primarul Toma spune că, în practică, multe primării au șefi multipli și posturi folosite pentru a justifica structuri supradimensionate. El susține că, într-adevăr, un procent mai mic de reducere, 25%, nu ar fi o reformă reală, pentru că nu ar duce la scăderea efectivă a cheltuielilor în administrația publică locală. A calculat că 59% din municipii ar trebui să dea efectiv oameni afară după anumite variante ale reformei, în timp ce în 48% dintre ele ar fi spațiu de angajare, o ecuație care arată diferențele mari dintre administrații.
În practică, negocierile au avut un rezultat imediat: Guvernul a decis să-și angajeze răspunderea în Parlament pentru cinci proiecte din pachetul doi de reforme, dar proiectul privind reforma administrației publice locale a fost amânat tocmai din cauza divergențelor din coaliție. PNL anunță că cinci din cele șase pachete vor fi adoptate săptămâna aceasta, dar admite și o doză de incertitudine asupra viitorului coaliției dacă nu există consens pentru măsuri structurale.
Pe scurt, disputa nu e doar despre numere, ci despre cum vrei să reorganizezi administrația: comasări teritoriale, regândirea organigramelor, alocări pentru investiții versus păstrarea unor structuri existente. Fiecare partid are argumentele sale, iar primarii trag semnale din teren despre ce s-ar întâmpla în realitate după tăieri. Rămâne de văzut dacă se va ajunge la un compromis practic sau dacă discuțiile se vor prelungi, în timp ce cetățenii așteaptă servicii eficiente fără haos administrativ.
Ce credeți: e mai importantă reducerea rapidă a posturilor sau o reformă mai amplă, etapizată, care să includă comasări și regândirea organigramelor?
pai sincer eu zic ca mai bine etapizat si cu comasari ok stiu suna birocratic dar taiere brusca 45% si gata o sa sara sistemul in aer multa lume o sa ramana fara niciun serviciu local si apoi cui ii pasa de investitii daca nu mai are cine sa le gestioneze vezi sa nu se transforme totul in haos plus ca multe posturi sunt in realitate goale sau supradimensionate si se pot regandi dar asta cere timp si bani pentru reorganizare si training deci 25% pare mic 45% e prea tare 40% poate un compromis dar nu de unul singur trebuie si criterii clare si un calendar ca oamenii sa se adapteze si primari sa poata face comasari inteligente ca sa nu lasi sate cu doi oameni doar si atunci ai nevoie si de investitii directionate ca sa functioneze sistemul pe termen lung nu e doar despre cifre e despre cum implementezi si cine pierde pe final daaa treaba asta cere multa vointa politica si responsabilitate apoi vezi sa nu se foloseasca aclo ca pretext sa politizezi posturile iar oamenii simpli sa ramana cu probleme practice la ghiseu si asta nu e ok