Uniunea Europeană poartă discuții privind amânarea intrării în vigoare a directivei anti-defrișări (EUDR), care acoperă produse precum uleiul de palmier, cacao, cafea, soia și cherestea, iar negocierile se desfășoară între statele membre ale blocului. Inițiativa își are originea în demersuri anterioare de protejare a pădurilor la nivel global și în tendința contemporană de a spori trasabilitatea și responsabilitatea în lanțurile de aprovizionare, dar se confruntă acum cu multiple obiecții de natură politică și practică.
Comisia Europeană a propus inițial, în octombrie, o variantă mai indulgentă a directivei, reducând considerabil obligațiile pentru întreprinderile mici pentru a facilita implementarea. Scopul rămâne însă același: interzicerea comercializării în UE a produselor provenite din terenuri defrișate după 2020. Propunerea a fost primită ca un pas important de organizațiile de mediu, însă aplicarea practică se dovedește dificilă. Un proiect de document consultat de Reuters și transmis de Agerpres indică faptul că implementarea regulilor ar putea fi amânată până la 30 decembrie 2026 pentru companiile mari și până la 30 iunie 2027 pentru cele mici. Din păcate pentru cei care sperau la rapiditate, nu este o problemă care să se rezolve imediat.
Mai multe state membre consideră că propunerea Comisiei nu este suficientă. Directiva, care trebuia să intre în vigoare la sfârșitul lui 2024, fusese deja prorogată cu un an, iar tensiunile persistă: parteneri comerciali importanți, precum Brazilia și Statele Unite, au formulat obiecții, iar țări din interiorul UE, cum sunt Polonia și Austria, s-au exprimat împotriva textului, susținând că producătorii europeni nu pot îndeplini cerințele stricte de trasabilitate. Pe scurt, complexitatea lanțurilor globale și discrepanțele între capacitățile administrative ale firmelor generează fricțiuni.
Reprezentanți ai societății civile avertizează că amânarea produce efecte palpabile. Antonie Fountain, liderul VOICE Network, care militează pentru reforme în industria cacaoului, a afirmat că întârzierile creează probleme pentru afacerile din UE și subminează credibilitatea blocului. A remarcat, cu o doză de ironie, că amânarea intervine chiar pe fondul negocierilor climatice la summitul ONU din Brazilia, unde protecția pădurilor este un punct central. În schimb, câțiva jucători mari din industria alimentară, printre care Nestle, Ferrero și Olam Agri, susțin directiva și avertizează că orice întârziere amenință pădurile la nivel mondial și contravine intenției Comisiei de a simplifica reglementările pentru afaceri.
Un purtător de cuvânt al președinției daneze a UE a declarat că obiectivul este obținerea unui sprijin clar din partea statelor membre pentru ca negocierile finale să se desfășoare la termen. Totuși, majoritatea țărilor membre nu doresc ca directiva în forma actuală să intre în vigoare până la sfârșitul anului, ceea ce indică că se caută ajustări sau concesii. Această abordare nu este un fenomen izolat: în ultimul an, UE a relaxat sau simplificat și alte politici, precum țintele de emisii de CO2 pentru constructorii auto, regulile de diligență în materie de sustenabilitate corporativă și cerințele privind transparența lanțului de aprovizionare.
Privită mai amplu, chestiunea EUDR reflectă tensiunea dintre obiectivele ambițioase de mediu și realitățile practice ale implementării pe scară largă. Pe de o parte există presiunea din partea societății civile și a unor companii pentru standarde stricte menite să oprească defrișările; pe de altă parte apar constrângerile administrative, economice și diplomatice care complică aplicarea regulilor. Exemplul Nestle sau Ferrero arată că nu toți actorii privați se opun reglementărilor, însă divergențele dintre state precum Polonia și Austria, împreună cu reacțiile partenerilor comerciali, sugerează că soluția trebuie construită etapizat. În același timp, calendarul propus, 30 decembrie 2026 pentru firme mari și 30 iunie 2027 pentru cele mici, marchează o abordare diferențiată, menită să echilibreze ambiția cu fezabilitatea.
Directiva EUDR rămâne un test pentru capacitatea UE de a transforma angajamentele ecologice în reguli aplicabile pe piața unică, fără a perturba excesiv comerțul și lanțurile de aprovizionare. Negocierile viitoare vor arăta dacă se vor identifica soluții tehnice pentru trasabilitate, măsuri de sprijin pentru întreprinderile mici și acorduri comerciale menite să reducă tensiunile cu partenerii externi. Miza principală este protejarea pădurilor și armonizarea regulilor la nivelul pieței europene, dar drumul către implementare e plin de compromisuri.
Directiva EUDR, cu termenul menționat 30 decembrie 2026 pentru companii mari, evidențiază ritmul lent în care se încearcă reconcilierea dintre obiectivele de mediu și capacitatea de implementare. Cum pot statele membre să promoveze simultan standarde de trasabilitate fără a împovăra producătorii mici și comercianții? Ce mecanisme concrete de sprijin și verificare ar putea fi introduse pentru a asigura respectarea regulilor fără a genera blocaje comerciale?
Fii primul care comentează