Studii recente demonstrează cât de facil pot fi găsite online datele personale ale unor șefi de departamente medicale din Statele Unite, lăsându-i vulnerabili la hărţuire şi ameninţări. De la arhive publice care există de sute de ani până la motoarele moderne de căutare, informaţii despre adrese, proprietăţi sau istoricul familial au ajuns în format digital, iar cercetarea discutată aici examinează această transformare şi consecinţele ei.
Raportul serviciului de protecţie a datelor Incogni a verificat 768 de conducători de departamente din spitale importante din SUA şi a identificat date de bază pentru 744 dintre aceştia. Din cei 744, 71, 9% apăreau pe cel puţin un site de tip „people-search”. În plus, 39, 7% figurau pe cinci sau mai multe astfel de platforme, iar 26% erau prezentaţi pe zece sau mai multe. Pentru mulţi dintre aceşti medici, asta înseamnă o prezenţă digitală răspândită pe zeci de pagini, aproape ca un CV dispersat involuntar pe internet. Informaţiile frecvent disponibile includ adrese de e-mail, numere de telefon, adrese curente, detalii despre rude şi soţi/soţii, proprietăţi şi active înregistrate, precum şi evidenţe legale. Unele site-uri percep o taxă modestă pentru acces la date mai sensibile, cum ar fi parcursul educaţional şi profesional, conturile de social media sau fotografii.
Analiza evidenţiază un tipar legat de vârstă. Şefii de departamente mai tineri, din generaţia Millennials, sunt mai puţin expuşi, 66% dintre ei figurau pe cel puţin un site, în timp ce ponderea creşte la 74% pentru Generaţia X şi ajunge între 77% şi 83% pentru Baby Boomers şi persoanele mai în vârstă. Explicaţia propusă este simplă: persoanele în vârstă au avut mai mult timp să lase urme în registre publice, înregistrări de vot, achiziţii de proprietăţi sau certificate de căsătorie, care sunt apoi agregate de furnizorii de date.
Diferenţele între state sunt semnificative. În Nevada şi New Mexico, toţi şefii de departamente verificaţi au fost găsiţi online, ceea ce înseamnă o expunere de 100% pentru eşantionul acelor state. În schimb, Alaska are 43%, Illinois 46% şi Oklahoma 50%. Legislaţia de la nivel de stat, inclusiv regulile privind accesul la documentele publice, poate explica în mare măsură aceste discrepanţe, pentru că unele registre rămân mult mai accesibile publicului decât altele.
Darius Belejevas, liderul Incogni, a avertizat asupra riscurilor: adresele, numerele de telefon şi informaţiile despre familie pot fi găsite cu uşurinţă, expunând profesioniştii din sănătate unor pericole din partea unor persoane nemulţumite sau instabile. Studiul subliniază necesitatea unor măsuri mai solide de protecţie a vieţii private şi a vigilenţei din partea celor vizaţi. Pe site-ul Incogni sunt disponibile detalii suplimentare despre metodologie şi rezultate.
Incogni arată că 71, 9% dintre cei 744 profesionişti identificaţi erau listaţi pe cel puţin un site de căutare persoane. Digitalizarea informaţiilor publice şi comerţul cu date personale transformă acte oficiale precum înregistrările imobiliare sau listele de alegători în profiluri uşor accesibile. Exemplele din studiu, procentele pe grupe de vârstă, expunerea completă în Nevada şi New Mexico sau discrepanţele între state, arată că problema nu este doar una tehnologică, ci şi legislativă şi administrativă. Angajatorii din sănătate, factorii de decizie la nivel de stat şi furnizorii de servicii de date au responsabilităţi diferite, dar complementare, în atenuarea acestor vulnerabilităţi.
Cât de multe informaţii personale vi se pare rezonabil să fie accesibile public despre profesioniştii din domeniul sănătăţii?
Fii primul care comentează