Istoria armelor strategice se scrie uneori prin declarații spectaculoase care combină realitatea tehnică, propaganda și calculele geopolitice. Mark Galeotti, istoricul și analistul în politica și securitatea Rusiei, afirmă că noile arme nucleare prezentate de Moscova sunt aproape apocaliptice, adică atât de puternice încât utilizarea lor ar produce consecințe catastrofale la scară globală. Anunțurile vin dinspre Kremlin, unde Vladimir Putin a declarat miercuri, în fața unor veterani, că Rusia a testat o nouă armă, după ce la începutul săptămânii fusese raportat și testul rachetei de croazieră cu propulsie nucleară Burevestnik.
Putin a descris Poseidon, o dronă subacvatică cu propulsie nucleară capabilă să transporte focoase nucleare, ca fiind fără precedent. Oficialii ruși susțin că acest vehicul subacvatic poate fi lansat ca o torpilă, atinge viteze mari și urma rute greu de anticipat, ceea ce, teoretic, ar complica orice încercare de interceptare. Despre Burevestnik, racheta cu propulsie nucleară, președintele a spus că este un „produs unic” și că nici măcar el nu a încadrat-o într-o clasă de arme cunoscută. Ambele sisteme fuseseră prezentate public încă din 2018, parte dintr-o serie de proiecte pe care liderul rus le-a numit la vremea respectivă „invincibile”.
Reaprinderea discuției de către Moscova nu este neapărat o dovadă clară a unei noi capacități operaționale. Experții semnalează provocări tehnice importante. În 2019, de exemplu, o explozie legată de testarea unui motor de rachetă a dus la moartea a cinci ingineri, un incident asociat cu Burevestnik în opinia unor analiști. Think tank-ul IISS a atras atenția că asigurarea funcționării fiabile a unității de propulsie nucleară rămâne o problemă dificilă pentru Moscova. În esență, multe dintre aceste proiecte arată bine pe hârtie și în discurs, dar implementarea lor ridică întrebări serioase.
Potrivit lui Mark Galeotti, din punct de vedere strategic atât Poseidon, cât și Burevestnik par destinate rolului de arme de ripostă, de a doua lovitură. Aceasta înseamnă că scopul principal este descurajarea: a arăta că orice atac asupra Rusiei poate primi un răspuns devastator. Totuși, Galeotti subliniază că aceste arme sunt atât de distrugătoare încât folosirea lor ar însemna a fi dispus să distrugi lumea, evidențiind paradoxul: arme „invincibile”, dar greu de utilizat și, prin urmare, discutabile din punct de vedere operațional.
Contextul lansării acestor anunțuri este relevant. După încercările recente ale fostului președinte american Donald Trump de a facilita negocieri între Rusia și Ucraina, relațiile par să intre într-o fază de răcire: un summit Trump-Putin a fost anulat de Casa Albă, iar Washingtonul a impus sancțiuni economice unor mari companii petroliere ruse. În acest cadru, demonstrațiile de forță tehnologică pot servi și ca semnale politice, o metodă prin care Moscova încearcă să-și reafirme puterea în fața interlocutorilor internaționali. Galeotti sugerează că aceste teste ar putea fi destinate să-l impresioneze pe Trump, arătând că Rusia dispune de „cărți” greu de ignorat, în timp ce negocierile devin tot mai improbabile.
Semnalele vin și din teren. La trei ani și jumătate după invazia în Ucraina, forțele ruse rămân angajate în lupte care consumă resurse semnificative și produc pierderi fără un rezultat decisiv. Analiști ca David Heathcote de la McKenzie Intelligence Services interpretează anunțurile despre armele nucleare drept o reacție la slăbiciunile forțelor convenționale ruse: când operațiunile terestre nu progresează conform așteptărilor, se recurge la retorică și la expunerea unor capacități strategice pentru a compensa impresia de impas.
Reacțiile externe au apărut rapid. Anunțurile ruse au determinat oficialii de la Washington să anunțe reluarea testelor cu arme nucleare, o decizie explicată public de Trump prin necesitatea de a „ține pasul” cu alte puteri. Reluarea testelor după o pauză de 33 de ani nu este însă instantanee; oficialii estimează că ar fi nevoie de luni pentru a reactiva astfel de programe. Kremlinul a respins imediat interpretarea americană, prin purtătorul său de cuvânt care a afirmat că testele rusești nu pot fi considerate teste nucleare. Analiștii cred, totuși, că Washingtonul ar putea planifica teste de zbor similare cu rachete balistice intercontinentale, ca răspuns direct la Burevestnik.
Readucerea în spațiul public a acestor proiecte tehnice și militare evidențiază tensiunea dintre spectacolul geopolitic și realitatea tehnologică. O armă care pare invincibilă în discursul politic poate fi plină de probleme practice, iar anunțurile publice pot urmări la fel de mult scopuri de politică internă și externă precum scopuri militare. În ecuație intră nume precum Poseidon și Burevestnik, instituții ca IISS sau McKenzie Intelligence Services și actori politici precum Putin, Trump și Marco Rubio. Imaginea care rezultă arată că dezvoltarea unor sisteme avansate nu mai e doar o chestiune de inginerie: devine și un instrument de negociere, intimidare și de manipulare media.
Poseidon și Burevestnik rămân repere importante în discuția despre securitatea nucleară și cursa tehnologică între marile puteri. Aceste proiecte ridică întrebări privind fezabilitatea, costurile umane și tehnice, precum și efectele politice ale afișării unor capacități strategice. Le putem vedea ca simboluri ale unei epoci în care amenințarea nucleară continuă să influențeze deciziile politice și militare, iar schimbările de atitudine ale unor lideri ca Trump pot transforma aceste simboluri în catalizatori pentru alte măsuri, precum reluarea testelor americane.
Folosirea termenilor tehnici, detaliile despre victimele unor accidente, rapoartele think tank-urilor și reacțiile diplomatice arată că nu este vorba doar de spectacol. Datele și numele, cinci ingineri decedați, anii 2018 și 2019 când armele au fost prezentate, IISS, McKenzie Intelligence Services, Burevestnik, Poseidon, ne reamintesc că între declarații și realitate există un drum presărat cu provocări. Cum se vor concretiza aceste proiecte în anii următori rămâne de văzut, dar ele deja modifică dinamica diplomației și securității.
Poseidon și Burevestnik figurează explicit în anunțurile publice ale Kremlinului și au stârnit reacții la nivel mondial. Ce efect credeți că vor avea aceste sisteme asupra negocierilor și politicii de securitate internațională?
Fii primul care comentează