Expoziția satelit Have No Doubt of the Omnipotence of a Free People deschide o perspectivă mai puțin explorată asupra istoriei culturale a României: conexiunile active și adesea trecute cu vederea cu mișcările de eliberare din Africa, cu un accent deosebit pe implicarea țării în susținerea luptei pentru independență a Zimbabwe în anii 1970. Proiectul scoate la lumină arhive, imagini și obiecte pentru a reconstrui o istorie comună, vizibilă acum în două spații din București: Galeria Catinca Tabacaru, unde expoziția a debutat pe 30 octombrie, și Point, care găzduiește din 7 noiembrie o versiune extinsă a acesteia.
Din punct de vedere istoric, România a menținut relații diplomatice și culturale cu state africane încă din mijlocul secolului XX, uneori în contextul reconfigurărilor geopolitice din timpul Războiului Rece. Proiectul pune în dialog documente de arhivă, mărturii orale și creații artistice pentru a arăta că aceste legături au funcționat nu numai la nivel politic, ci și prin programe culturale, schimburi de idei și acte publice de solidaritate. La Point, curatorialul se îmbogățește: lucrări noi, texte explicative și istorii personale completează nucleul inițial și evidențiază cum limbajul artistic poate servi ca instrument de susținere, de păstrare a memoriei și de critică socială.
Expoziția reunește practici istorice și contemporane, astfel încât vizitatorul întâlnește atât nume consacrate din arhivele românești, cât și artiști ai generațiilor mai tinere. Pe listă se află figuri precum Ion Bitzan (1924–1997), Gheorghe Iacob (1925–2020), Geta Brătescu (1926–2018), Pavel Ilie (1927–1995), Viorica Iacob (n. 1935), Cornel Brudașcu (n. 1937), Mihai Olos (1940–2015), Ana Lupaș (n. 1940) și mulți alții, până la reprezentanți ai generațiilor contemporane precum Ana Pascu (n. 2000) și Andrei Nițu (n. 2000). Sunt incluși artiști activi încă din anii 1970, dar și colectivul kinema ikon, înființat în 1970, contribuind astfel la conturarea unei perspective cronologice ample asupra producției artistice românești și a modului în care aceasta s-a intersectat cu temele solidarității internaționale.
Materialele expuse, printre care fotografii, lucrări de artă contemporană și documente, își propun să cartografieze relațiile culturale și politice complexe dintre România și Zimbabwe. Nu este vorba doar despre afișe sau acte diplomatice; sunt și povești orale care redau vocile celor implicați în schimburi, proiecte și inițiative de sprijin. Prin această combinație, expoziția investighează felul în care arta devine un limbaj comun, capabil să manifeste solidaritate și, totodată, să pună la îndoială anumite narațiuni oficiale despre trecut.
Evenimentul include și o componentă publică de reflecție: între 20 și 22 noiembrie este programat un simpozion ce va aborda temele și istorii comune ale României și Zimbabwe. Această întâlnire academică și curatorială completează aria expoziției, oferind un cadru pentru discuții aprofundate despre documente, contexte geopolitice și impactul cultural al acelor legături istorice. Expoziția va rămâne deschisă în ambele spații din Capitală până la 28 februarie 2026, oferind timp pentru parcurgerea materialelor și pentru reflecție.
Imaginea lucrării Untitled de Cornel Brudașcu (2024) figurează printre materialele recente care leagă prezentul de trecut, exemplificând modul în care artiști contemporani răspund și recontextualizează teme istorice. Astfel, expoziția nu doar reunește faptele, ci le refractă prin sensibilitățile estetice ale diferitelor epoci.
Din punct de vedere simbolic, titlul Have No Doubt of the Omnipotence of a Free People ridică întrebări despre forța mișcărilor colective și despre modul în care solidaritatea transnațională a fost construită și comunicată. Expoziția ne cheamă să privim dincolo de documentele oficiale și să ascultăm vocile care au făcut posibilă solidaritatea: artiști, diplomați, studenți și activiști care au creat rețele informale de sprijin. Abordarea pune în lumină nu doar ce s-a făcut, ci și cum au circulat ideile și imaginile care au alimentat mișcările de eliberare.
Titlurile, numele artiștilor și datele afișate facilitează o lectură concretă a acestor legături istorice: lista include nume precum Mircea Cantor (n. 1977), Ciprian Mureșan (n. 1977), Alexandra Croitoru (n. 1975) și mulți alții, oferind repere clare pentru a urmări continuitățile și schimbările în abordările artistice. Expozițiile satelit, precum cea de la Point, extind perspectiva și permit includerea unor materiale care altfel ar rămâne depozitate sau mai puțin vizibile în arhive.
Cum reverberează aceste istorii în prezent? Proiectul invită la reflecție asupra moștenirii ideologice și geopolitice a anilor 1960–1970 și asupra influenței pe care acestea o au asupra discursurilor culturale contemporane. Arta expusă devine un mijloc de interrogare a memoriei colective și un spațiu în care trecutul este renegociat, nu doar comemorat. Prin prezentarea documentelor și creațiilor artistice într-un demers curatorial care alătură istoria și practica contemporană, expoziția propune o înțelegere nuanțată a solidarității internaționale.
Have No Doubt of the Omnipotence of a Free People oferă astfel o lectură a trecutului prin prisma artei și a arhivelor, demonstrând că alianțele culturale pot oferi chei valoroase pentru a înțelege mișcările de eliberare și relațiile internaționale. Vizitatorii găsesc aici dovezi materiale, nume și date concrete, dar și narațiuni orale care completează tabloul. Te-ai gândit vreodată cum ar arăta un muzeu dedicat relațiilor diplomatice neoficiale? Această expoziție oferă o mostră convingătoare. Mergi la Point sau la Galeria Catinca Tabacaru până pe 28 februarie 2026 pentru a vedea documentele, lucrările și lista artiștilor menționată. Care dintre numele din listă ți‑a atras atenția și de ce?
Fii primul care comentează