Migrația din America Latină a modelat timp îndelungat hărți și politici, iar acum la granița sudică a Peru se derulează un nou episod: vineri, președintele José Jerí a anunțat că va institui stare de urgență de-a lungul frontierei cu Chile și va trimite trupe suplimentare în zonă, ca reacție la creșterea numărului de migranți venezueleni care revin spre nord după ce au stat în Chile.
Sute de mii de persoane au tranzitat regiunea în ultimii ani, fugind de crizele din țările lor sau în căutare de oportunități economice, iar Chile a fost mult timp o destinație principală, văzută ca o țară relativ stabilă și prosperă în America Latină. Mulți au trecut prin Peru sau au traversat mai multe frontiere până la destinație. În ultimele săptămâni, totuși, s-au produs mișcări inverse: zeci de oameni fără statut legal în Chile, în mare parte venezueleni plecați din cauza colapsului economic și a tulburărilor politice din țara lor, se îndreaptă înapoi către frontierele nordice. Pe scurt, fluxurile migratorii care păreau consolidate în favoarea Chile au devenit mai volatile, complicând situația autorităților și a comunităților de la frontieră.
Tensiunile sociale din Chile s-au accentuat în contextul unei campanii prezidențiale foarte polarizate. Favorit pentru turul al doilea al alegerilor din 14 decembrie, avocatul ultraconservator José Antonio Kast și-a construit campania punând accent pe tema imigrației din Venezuela și pe presupusa creștere a crimei organizate. Săptămâna trecută el a înregistrat un mesaj la o secțiune tranzitorie a frontierei dintre Chile și Peru, îndemnând persoanele fără documente să părăsească țara. Acest mesaj electoral rostit la graniță a intensificat presiunea politică, iar autoritățile chiliene au anunțat înăsprirea politicilor de imigrație, determinând plecări și redesenarea traseelor migranților.
Răspunsul peruan, declararea stării de urgență și trimiterea forțelor armate, urmărește gestionarea unui val de treceri perceput ca o provocare pentru ordinea publică la frontieră. Măsurile au și o componentă pragmatică: verificarea actelor, controlul punctelor de trecere și asigurarea suportului logistic în cele mai aglomerate zone. Totodată, apar întrebări legate de modul în care va fi garantată asistența umanitară pentru migranții vulnerabili și despre cooperarea între statele vecine pentru a preveni incidente la frontieră. Politica de securitate a granițelor se transformă astfel într-un punct de tensiune regional, nu doar într-o decizie internă.
José Jerí a anunțat stare de urgență la frontiera sudică. Migrațiile dintre Peru, Chile și Venezuela ilustrează felul în care factorii electorali, economici și sociali se împletesc în deciziile de politică publică. Alegerile din Chile din 14 decembrie și apelurile lui José Antonio Kast pentru restrângerea imigrației influențează direct mișcările de populație și reacțiile autorităților. Cum ar trebui să colaboreze guvernele din regiune pentru a combina securitatea frontierei cu protecția persoanelor aflate în mișcare?
si ma uit la stirea asta si imi vine un nod in gat. pare ca toată viaţa oamenilor e dată pe repeat: plecări, speranţe, întoarceri. mă gândesc la familii care au stat ani buni în chile, au muncit, au trimis bani, apoi au trebuit să se mişte iar, din cauza politicii sau fricii. e trist, stiu, dar e real: în ultimii ani au plecat din venezuala peste 7 milioane de oameni, iar multe ţări din regiune au încercat din răsputeri programe temporare de regularizare sau asistenţă umanitară ca să facă faţă. peru a ajutat mult timp, primind peste un milion la un moment dat, chile a fost destinaţia pentru sute de mii, rutele prin ecuador/peru au devenit drumuri ale speranţei. și totuşi, când văd militari la graniţă mi se pare că uităm partea umană. cineva se gândeşte la copii, la bătrâni obosiţi, la documente pierdute? și politicienii joacă cartea asta în campanii, ca şi cum oamenii ar fi doar cifre. îmi pare rău, daaa, mi se pare o groază de nedreptate. 😢