Știrile despre reîncălzirea tensiunilor dintre Israel și Hezbollah revin din sudul Libanului, la aproape un an de la încetarea focului negociată de SUA. Fricțiunile au devenit vizibile după un raid aerian israelian la Kfar Reman, în care patru membri ai unității Radwan a Hezbollah au fost uciși, iar la București sau la Beirut persistă aceeași întrebare: cine controlează armele și cine decide ce se întâmplă la frontieră.
Ministrul israelian al apărării, Israel Katz, a avertizat că Israelul va intensifica acțiunile împotriva Hezbollah dacă gruparea nu va fi dezarmată. El a acuzat guvernul libanez de tergiversare în îndeplinirea angajamentului de a elimina forțele armate neautorizate din sudul Libanului și a subliniat că statul israelian nu va accepta amenințări la adresa civililor din nordul Israelului. Declarația a venit imediat după confirmarea unui atac aerian nocturn care a avut ca țintă membri ai unității Radwan, descrisă drept forța de elită a organizației.
Potrivit armatei israeliene, lovitura a vizat în principal șeful logistic al unității, acuzat că se ocupa cu transportul armamentului și refacerea „infrastructurii teroriste” din regiune. Media libaneză a făcut publice identitățile celor patru uciși: Jawad Jaber, Hadi Hamid, Abdullah Kahil și Muhammad Kahil. Aceste nume marchează, pentru moment, un punct de tensiune care pare să revină pe fundalul unui conflict vechi și complex.
Războiul din 2024 a slăbit semnificativ Hezbollah, soldat cu pierderea liderului Hassan Nasrallah și cu numeroase victime în rândul combatanților. Cu toate acestea, gruparea rămâne înarmată și finanțată, beneficiind în continuare de sprijin iranian, ceea ce complică orice demers de dezarmare totală. Acordul de încetare a focului din noiembrie 2024 stipulează clar că armele trebuie să rămână în posesia forțelor statului libanez, o prevedere menită să elimine structurile militare paralele precum Hezbollah. Implementarea acestei clauze s-a dovedit însă complicată: Beirutul încearcă să mențină fragilele echilibre interne și să evite reaprinderea ostilităților.
În ultimele luni armata libaneză a descoperit și distrus mai multe depozite de armament atribuite Hezbollah, dar operațiunile s-au confruntat cu două obstacole majore: lipsa explozivilor necesari pentru anumite intervenții și opoziția locală. Aceasta din urmă arată că dezarmarea nu este doar o problemă militară, ci și una politică și socială, care implică loialități comunitare și presiuni regionale. Hezbollah afirmă că respectă încetarea focului, dar avertizează că va riposta dacă Israelul își extinde operațiunile militare, menținând astfel atmosfera de incertitudine.
Acordul de la sfârșitul lui 2024 rămâne reperul legal al situației: numai armata libaneză are dreptul de a deține arme în sudul Libanului. Totuși, realitatea de la sol arată o aplicare fragmentată și greu de controlat, în care intermediarii regionali și interesele externe complică orice soluție simplă. Raidul recent din Kfar Reman și victimele raportate readuc în prim‑plan dilema centrală a regiunii: cum poate fi asigurată securitatea frontierei și respectarea tratatelor când actorii locali rămân înarmați și susținuți din exterior?
Acordul din noiembrie 2024 și numele celor patru uciși, Jawad Jaber, Hadi Hamid, Abdullah Kahil și Muhammad Kahil, ilustrează cât de concretă devine această criză: norme legale precise se întâlnesc cu realități politice și militare complicate. Rămâne crucială supravegherea implementării dezarmării și clarificarea rolului forțelor libaneze în sud, pentru a preveni reapariția unui conflict cu efecte regionale. Ce instrumente mai au la dispoziție statele implicate pentru a transforma prevederile acordurilor în fapte vizibile pe teren?
Fii primul care comentează