Ion Țiriac, personalitate care a marcat profund tenisul românesc și internațional, reapare în centrul dezbaterilor fierbinți după ce a criticat vehement deciziile privind Cupa Davis și cedarea turneului de la Madrid. Conflictul cu David Haggerty și tranzacțiile privind evenimentele majore din tenis stârnesc reacții ce amintesc de luptele pentru putere din sportul profesionist, trecut și prezent.
Nu este prima dată când Țiriac își face auzită opinia în termeni duri. Parcursul său recent include poziții directe și hotărâri controversate, de la tranzacții importante la reproșuri aduse liderilor sportivi. Acum, miliardarul român vorbește despre un parteneriat încheiat în 2018 între Federația Internațională de Tenis și Kosmos, compania lui Gerard Piqué, și despre cât de nemulțumit a fost de acel acord. Țiriac susține că nu a fost de acord cu modificarea formatului Cupei Davis și că i-a cerut demisia lui David Haggerty la începutul anului 2023. Ca urmare, afirmă el, americanul i-ar fi retras accesul la meciurile de tenis din cadrul Jocurilor Olimpice 2024.
În podcastul Școala Sportivă, Țiriac i-a atacat direct pe Haggerty, acuzându-l că a devalorizat competiția: venitul total din sport este estimat la aproximativ trei trilioane de dolari, iar tenisul ar încorpora 1, 7% din această sumă. Țiriac folosește termeni duri pentru a-l descrie pe Haggerty, susținând că acesta a vândut Cupa Davis pentru aproximativ două miliarde și jumătate și că a făcut-o fără a înțelege importanța turneului. În opinia sa, vânzarea ar fi dus la pierderea statutului competiției: „S-a terminat Cupa Davis”, a spus el, subliniind că gestul a fost o eroare majoră.
Un alt subiect important legat de Țiriac rămâne cedarea turneului de la Madrid. În decembrie 2021 a demarat procedurile, iar inițial suma vehiculată era între 200 și 250 de milioane de euro. Tranzacția a primit aprobarea WTA și ATP și s-a finalizat în 2022, însă valoarea reală raportată ulterior pare mult mai mare. Grupul Endeavour și IMG au anunțat că au plătit 360 de milioane de euro plus 30 de milioane suplimentare, achitabile în doi ani, ceea ce duce totalul la aproape 400 de milioane de euro. Țiriac a acceptat oferta, deși fiica sa, Ioana, l-ar fi îndemnat insistent să nu vândă Madridul, considerând acel turneu „moștenirea” familiei. Țiriac a relatat că Ioana i-a spus: „Să nu cumva să vinzi Madridul.” Totuși, el a concluzionat că nu mai putea continua: „Gata, mi-ajunge! Nu mai pot!”
În comentariile sale publice, Țiriac a făcut observații despre viitorul sportului profesionist, susținând că fără implicarea directă a patronilor și fără stabilitate prin acorduri pe termen lung, competițiile riscă să fie compromise. A adus în discuție mecanismele politice și financiare care modelează traiectoria evenimentelor sportive, ilustrându-și punctele prin propriile decizii și confruntări cu conducerea tenisului la nivel internațional.
Acest episod readuce în atenție tensiunile dintre interesele comerciale și păstrarea tradițiilor sportive. Cedarea Madridului pentru aproape 400 de milioane de euro, disputa cu Haggerty privind Cupa Davis și refuzul de a accepta anumite schimbări de format exemplifică cum deciziile financiare pot transforma competiții cu istorie. De asemenea, evidențiază și costurile personale: o personalitate importantă din sport, precum Țiriac, suportă consecințele publice ale unor alegeri care impactează branduri, jucători și suporteri.
Turneul de la Madrid, suma de 360 plus 30 de milioane și schimbarea formatului Cupei Davis sunt exemple clare ale modului în care banii și puterea administrativă influențează sportul. Rămâne deschisă întrebarea cum vor reuși forțele implicate să echilibreze valoarea istorică a competițiilor cu presiunile pieței. Voi ce părere aveți despre vânzarea turneelor și rolul conducerii în protejarea tradițiilor sportive?
Țiriac n-are tocmai dreptate mereu, dar omul ăsta știe jocul — a văzut bani, a văzut politică, a stat în spatele multor decizii; și da, multe tranzacții au erodat tradițiile. Eu zic așa: nu e doar vina unuia, e sistemul — chestii ca Kosmos, vânzări de turnee, contracte pe 10-20 de ani, toate trag tenisul spre modelul de entertainment, nu spre ce-a fost Cupa Davis. Plus chestii practice: când banii intră cu totul, se schimbă calendar, se mută meciuri, contează televiziuni, sponsorii, agențiile gen Endeavour/IMG care vor profit, nu istorie. Nu-i ok să dispară identitatea turneelor; dar nici n-ai cum să blochezi piața total. Ce m-a surprins e suma reală pentru Madrid — aproape 400M, wow, asta schimbă tot raportul de forțe. Pe de altă parte, nu pot să nu înțeleg: dacă ești obosit de toată birocrația și presiunea, ok, vinzi și pleci, life happens. Probabil cea mai sănătoasă soluție e un compromis: reguli clare care protejează elementele esențiale (format, tradiție, loc) + transparență în tranzacții; altfel, pierdem competiții care au făcut sportul ce e azi. Oricum, mi se pare că toți tac când ar trebui să pună întrebări dure — și asta e problema reală. 🤔💬🎾