Fotbalul românesc a rămas fără Ioan Sdrobiș, fost antrenor care a murit pe 8 decembrie în locuința sa din Târgu Ocna, la 79 de ani. Anunțul survine după o lungă perioadă de probleme de sănătate: în toamna lui 2024 a suportat o operație pe cord deschis, iar în această vară a fost operat pe creier, în zona cerebelului, pentru îndepărtarea unui cheag de sânge. Deși tumora cerebrală fusese eliminată anterior, boala a recidivat, iar în ultimele aproximativ trei luni și-a pierdut capacitatea de a vorbi; imaginea lui sprinten la marginea terenului sună acum îndepărtată, mai ales că slăbise mult și avea puțin peste 40 de kilograme la momentul decesului. A fost găsit în casă în jurul orei 6 dimineața, iar înmormântarea este programată miercuri, 10 decembrie, la cimitirul central din Bacău. Informația a fost făcută publică de Valentin Badea, fostul său elev și atacant, care a anunțat vestea pe rețelele sociale.
Cariera lui Ioan Sdrobiș a demarat oficial în 1988 la Oțelul Galați, club pe care l-a mai condus și în sezonul 1994–1995, și a inclus o serie de formații cunoscute din fotbalul autohton: U Cluj, Ceahlăul, Dacia Unirea Brăila, Minaur, CSM Reșița, FC Vaslui, Jiul Petroșani și Farul Constanța. A fost frecvent prezent în dezbaterile din lumea fotbalului, nu doar pentru echipele pe care le-a antrenat, ci și pentru conflictele cu personalități importante din meserie. De ani buni a existat o rivalitate deschisă între Sdrobiș și Mircea Lucescu; Sdrobiș îl acuza adesea de manevre din umbră și i-a reproșat în mod special episodul eşecului României cu Irlanda de Nord din 1985, considerat vinovat pentru ratarea Mondialului din 1986. Tot el a criticat în 2024 numirea lui Mircea Lucescu ca selecționer, afirmând că ar fi fost mai potrivit un antrenor mai tânăr, care să se formeze sub îndrumarea unui tehnician de marcă, și lăsând să se înțeleagă probleme de orgoliu și nepotism în legătură cu implicarea fiului, Răzvan.
Relațiile sale cu foștii jucători au fost la fel de complicate. Pe Cristi Chivu l-a promovat la CSM Reșița, dar între ei au apărut divergențe care au persistat ani la rând; după ce Chivu a preluat banca tehnică a Interului, Sdrobiș a declarat că nu a mai primit niciun semn de la fostul elev și că nu îi urmărește îndeaproape parcursul. Tonul acestor polemici a fost adesea franc și tăios, semn că în lumea fotbalului, pe lângă antrenamente și rezultate, persistă și luptele de orgoliu, uneori greu de reconciliat.
10 decembrie este data înmormântării lui Ioan Sdrobiș. Această despărțire readuce în discuție tensiunile dintre mentorat și ambiție, ilustrate de conflictele cu Mircea Lucescu și ruptura cu Cristi Chivu, dar și fragilitatea fizică a celor care au trăit decenii sub luminile terenului și ale tribunei. Cum credeți că ar trebui păstrată memoria antrenorilor controversați, între meritele profesionale și disputele publice?
Fii primul care comentează