Tensiunile din Orientul Mijlociu revin în centrul atenției la Viena: Austria, gazda Eurovision 2026, a salutat hotărârea Uniunii Europene de Radiodifuziune de a permite participarea Israelului la concurs, o decizie care a reaprins fisuri profunde între radiodifuzorii europeni. De la izbucnirea conflictului din Gaza, competiția muzicală, lansată în 1956 ca semn de unitate europeană, a redevenit un teren al confruntărilor politice și al dezbaterilor privind limitele culturii în contextul conflictelor.
Primăria vieneză și organizatorii ORF au arătat puțină deschidere față de apelurile la boicot venite din mai multe state. Primarul Michael Ludwig și conducerea ORF au subliniat îngrijorarea față de excluderea artiștilor pe motiv de origine, afirmând că Eurovisionul promovează interpreți, nu state. În același timp, decizia EBU, luată la Geneva, de a modifica regulile privind votul și publicitatea nu a votat în mod explicit pentru participarea Israelului, dar a creat posibilitatea ca orice țară care dorește să participe să o poată face, îndepărtând astfel practic obstacolul pentru Israel la ediția din 2026. Germania s-a opus cererii de excludere, iar negocierile s-au desfășurat la limita compromisului.
Anunțurile de boicot au apărut rapid: radiodifuzorii din Spania, Irlanda, Slovenia și Țările de Jos au anunțat că se vor retrage dacă Israel va fi prezent, iar Belgia, Islanda, Suedia și Finlanda analizează opțiunea de a proceda la fel. Situația e complicată deoarece Spania se numără printre cele cinci țări care contribuie substanțial financiar la organizare, alături de Germania, Marea Britanie, Italia și Franța. Efectul acestor retrageri asupra numărului de participanți și asupra spectacolului rămâne neclar; la Eurovision lista țărilor participante variază de la an la an.
Reacțiile au fost polarizate. Conducerea ORF a exprimat regret față de boicoturi și a privit concursul ca o oportunitate de a evidenția ceea ce unește, nu ceea ce dezbină. Ministrul austriac al culturii, Wolfram Weimer, a afirmat că Israel face parte din familia ESC la fel cum Germania face parte din Europa, semnalând sprijin pentru prezența țării la Viena. În Israel, președintele Isaac Herzog a salutat decizia, iar radiodifuzorul KAN a calificat tentativele de excludere drept un boicot cultural cu posibile efecte nocive greu de anticipat.
În schimb, vocile critice au fost dure. Oficiali ai RTVE din Spania au considerat că decizia transformă concursul dintr-un eveniment muzical într-un festival influențat de interese geopolitice. Avrotros din Țările de Jos a susținut că participarea în aceste circumstanțe contravine valorilor publice fundamentale, iar RTÉ din Irlanda a considerat inacceptabilă implicarea, în contextul pierderilor de vieți și a crizei umanitare din Gaza. Radiodifuzorii sloveni au invocat obligațiile etice ale serviciilor publice de radio și televiziune.
Schimbările aprobate de EBU urmăresc, printre altele, limitarea campaniilor publicitare legate de guverne în favoarea unor participanți. Măsura a venit și ca răspuns la suspiciunile apărute după Eurovisionul de la Basel 2025, când artista israeliană Yuval Raphael a obținut un număr foarte mare de voturi din partea publicului și au circulat acuzații privind manipularea televotului. EBU susține că noile reguli urmăresc consolidarea încrederii, transparenței și neutralității. Motto-ul pentru a 70-a finală rămâne United by Music.
Conflictul regional a influențat deja edițiile recente: la Malmö 2024 și la Basel 2025 au avut loc proteste critice la adresa Israelului și s-au înregistrat huiduieli în sală în anumite momente. Originea escaladării din 2023 a fost atacul comis de Hamas la 7 octombrie 2023, după care, conform relatărilor din acea perioadă, a fost instituit un armistițiu care a durat aproape două luni. Din punct de vedere muzical, în 2025 countertenorul JJ a câștigat cu Wasted Love, iar succesul său a adus Austriei dreptul de a organiza ediția următoare. Evenimentul rămâne imens: în 2025 aproximativ 170 de milioane de telespectatori au urmărit concursul, iar prezența pe rețelele sociale a depășit două miliarde de interacțiuni.
De la primele transmisiuni din anii 1950, Eurovisionul s-a transformat într-unul dintre cele mai costisitoare evenimente live din Europa. Finanțarea semnificativă provine în principal din partea unor țări care plătesc cote substanțiale, iar dreptul lor de a intra direct în final, cunoscut în mod obișnuit sub denumirea de Big Five, a devenit parte integrantă a mecanicii concursului. Toate aceste elemente, bani, politică, imagine culturală și reguli tehnice de vot, se întretaie, făcând dintr-un spectacol muzical un spațiu unde se negociază, în direct, ce înseamnă solidaritatea culturală.
Viena va găzdui Eurovision 2026. Decizia EBU și reacțiile ORF, RTVE, RTÉ sau Avrotros dezvăluie tensiunea dintre idealul apolitic al concursului și presiunile politice care îl străbat. Reglementările privind votul și publicitatea încearcă să refacă încrederea, dar rămâne evident că muzica nu mai poate fi privită separat de contextul geopolitic.
Crezi că Eurovisionul mai poate rămâne un spațiu neutru sau politicile naționale l-au transformat deja într-o arenă geopolitică?
Fii primul care comentează