Compozitorul Horia Moculescu, personalitate marcantă a muzicii ușoare românești, a decedat la vârsta de 88 de ani la Institutul Național de Boli Infecțioase Prof. Dr. Matei Balș, unde fusese internat în secția ATI. De la începuturile sale din anii ’60 până la aparițiile televizate din secolul XXI, Moculescu a fost o prezență constantă în viața muzicală a țării, promovând artiști și scriind cântece care au rămas în memoria publicului.
Horia Moculescu s-a născut la 18 martie 1937, în Râmnicu‑Vâlcea, dintr‑o mamă de origine italiană și un tată ofițer în armata interbelică. Crescut în jurul pianului și al acordeonului, un instrument trimis de tatăl său de pe front în 1943, și remarcat încă din liceu pentru aptitudinile sale la pian, a întâmpinat obstacole în accesul la Conservator din cauza originii și trecutului familial. A studiat la Facultatea de Mine din Petroșani, unde a cântat în continuare cu orchestra facultății, apoi a fost pianist‑corepetitor la Teatrul de estradă din Deva în 1961. Între 1963 și 1979 a condus propria orchestră și a susținut turnee în țară și în străinătate.
A compus peste 500 de melodii, a realizat coloane sonore pentru 12 filme de lungmetraj și pentru serialul de televiziune Pistruiatul, a semnat muzica pentru spectacole de teatru, musicaluri și producții de revistă. Printre cele mai cunoscute piese se numără Salcia, Inima ta și Anul 2000. Melodia Anul 2000 a fost preluată pe plan internațional de formația Guess Who sub titlul Locul potrivit. Discografia sa cuprinde înregistrări încă din 1962 și o compilație The Best Romanian Music din 2005.
Colaborările lui Moculescu îi includ pe Margareta Pâslaru, Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Gabriel Cotabiță, Aurelian Andreescu, Marina Voica și alți artişti importanți. A lucrat cu interpreți consacrați, oferindu‑le hituri precum Balanța inimii, Inima ta sau Salcia, dar a apărut și pe propriul său fundal vocal interpretând piese precum Singurătatea mea, Nu mă vei uita sau Rugă. Au existat și dueturi remarcabile cu Corina Chiriac și Sergiu Zagardan.
Pe lângă activitatea de compozitor, Moculescu a fost și prezentator la Televiziunea Română, realizând între 2009 și 2013 emisiunea Atenție, se cântă!, și a fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. În carieră a primit peste 200 de premii, iar în 2017 UCMR i‑a acordat premiul pentru Muzică de jazz sau Muzică instrumentală pentru lucrarea Poate, o miniatură pentru pian.
Institutul Matei Balș a comunicat că maestrul a fost supravegheat cu grijă de specialiști, care au făcut eforturi pentru a preveni un deznodământ trist, însă Horia Moculescu a încetat din viață miercuri dimineață, la ora 4:30. Reprezentanții instituției au subliniat contribuția sa la formarea de talente și implicarea în viața muzicală românească, menționând că dispariția sa lasă un gol dificil de umplut, deși creațiile sale vor continua să fie ascultate de generații.
Din viața personală reies și momente sensibile: mama sa, Nidia Copetti, fiică a unui arhitect italian stabilit la Râmnicu‑Vâlcea la finalul secolului XIX, a murit când Horia avea 11 ani. Din copilărie a învățat să cânte singur la acordeon și pian, iar această autodidaxie i‑a conturat o carieră strălucitoare, chiar dacă i‑au fost închise anumite uși din motive sociale și politice ale vremii. Prima piesă înregistrată la radio a fost Trompetistul îndrăgostit în 1965, iar în 1973 a compus Salcia, care a avut multiple interpretări și o lungă viață la radio.
Opera sa pentru film include titluri precum Mireasma ploilor târzii (1984), Vară sentimentală (1986), Primăvara bobocilor (1987), Maria și marea (1988), Secretul armei… secrete (1988) și Miss Litoral (1991). Discografia timpurie cuprinde piese din 1962, iar prezența sa pe scena muzicală a continuat decenii la rând, atât prin compoziții, cât și prin apariții televizate sau prin susținerea altor artiști. În 2011 a publicat cartea Doar atât mi‑am amintit la Editura Kullusys.
Moartea sa a generat reacții în presă și în mediul artistic, iar comunicatul oficial al institutului a insistat asupra profesionalismului echipei medicale care l‑a tratat și asupra contribuției sale remarcabile la cultura muzicală românească. În ultimele luni i se observase o stare de sănătate fragilă; în vara acestui an fusese văzut în public într‑un scaun cu roți pe care el îl numea scaun de birou, recunoscând că urmează un tratament de mai mulți ani.
Datele biografice, zecile de melodii, premiile și colaborările conturează un parcurs complex: un bărbat născut în 1937 la Râmnicu‑Vâlcea, autodidact la început, inițial refuzat de Conservator din motive sociale, dar devenit un reper al muzicii ușoare românești. Emisiunea Atenție, se cântă! la TVR i‑a readus publicului imaginea de mentor, iar cele peste 200 de distincții atestă aprecierea pe termen lung din partea industriei muzicale.
Horia Moculescu rămâne în memoria colectivă prin titluri precum Salcia, Inima ta, Anul 2000, prin coloane sonore de film și prin numeroșii artiști pe care i‑a susținut la debut. Un aspect notabil: lucrarea Poate i‑a adus, în 2017, premiul UCMR pentru muzică instrumentală, semn că, până spre finalul vieții, explorările sale muzicale au continuat să primească recunoaștere oficială. Pentru public, creațiile sale vor fi redescoperite în emisiuni, pe albume și în arhivele filmelor pentru care a compus.
Horia Moculescu a fost o prezență constantă în muzica românească timp de peste jumătate de secol, autor a sute de piese și mentor pentru mulți interpreți. Creațiile sale și activitatea sa la TVR reprezintă repere clare ale influenței pe care un artist o poate avea asupra unei scene culturale extinse. Care dintre melodiile lui Horia Moculescu v‑a rămas cel mai mult în minte?
Fii primul care comentează