Știrea care îl vizează pe Emerich Jenei tratează cine a fost, ce a realizat și unde: în fotbalul românesc, în special la Steaua București și în contextul echipei naționale. Născut la Arad și format într-o perioadă în care fotbalul românesc își câștiga treptat prestigiul european, Jenei a fost o prezență constantă atât ca jucător, cât și ca antrenor, asociindu-i-se numele cu cea mai remarcabilă performanță a clubului Steaua.
Emerich Jenei, botezat Emeric Alexandru Ienei la 22 martie 1937 în Agrișu Mic, a avut o carieră solidă ca fotbalist înainte de a deveni antrenorul care a adus Stelei Cupa Campionilor Europeni. A urmat cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport din București și a evoluat pentru UTA Arad în 1955–1956, apoi pentru Steaua București între 1957 și 1969, iar în final pentru Kayserispor în Turcia între 1969 și 1971. Pentru Steaua a strâns 254 de meciuri și a marcat șapte goluri, cucerind cu echipa trei titluri de campioană a României (1959–60, 1960–61, 1967–68) și patru Cupe ale României (1962, 1966, 1967, 1969). Ca jucător a reprezentat România la Jocurile Olimpice din 1964 din Japonia, unde naționala a terminat pe locul cinci.
Adevărata sa faimă a venit însă din activitatea de antrenor. Jenei a obținut cu Steaua nu doar titluri interne, ci și cea mai importantă realizare a clubului: Cupa Campionilor Europeni, câștigată pe 7 mai 1986 la Sevilla, în faimoasa finală contra FC Barcelona. Ca tehnician, a adunat cinci titluri de campion și patru Cupe ale României, toate cu Steaua. La echipa națională a fost selecționer în 49 de partide, înregistrând 22 de victorii, 13 egaluri și 14 înfrângeri, și a condus România la două turnee finale majore: Cupa Mondială din 1990 și Campionatul European din 2000. Calificarea la Mondialul din 1990 a fost prima după două decenii pentru România și aproape a dus echipa în sferturi, România fiind eliminată în optimile de finală de Irlanda la lovituri de departajare.
După iunie 2000, Jenei s-a retras din activitatea curentă de antrenorat. Ulterior a ocupat funcția de președinte la FC Bihor Oradea și a continuat să colaboreze cu Federația Română de Fotbal. Statul i-a apreciat meritele: în martie 2008 i s-a acordat Ordinul Meritul Sportiv, clasa a II-a, iar pe 9 martie 2017 a primit Ordinul Steaua României din partea președintelui Klaus Iohannis. Federația Română de Fotbal și reprezentanții săi și-au exprimat regretul la vestea trecerii sale în neființă, evidențiind imaginea unui profesionist echilibrat și respectat, care a inspirat generații de jucători și antrenori.
Pentru omagierea memoriei sale, a fost anunțat un moment de reculegere înaintea meciurilor din runda următoare a Superligii, Ligii 2 și Ligii 3. Moartea lui Emerich Jenei, la 5 noiembrie 2025, la vârsta de 88 de ani, marchează dispariția unei figuri esențiale în consolidarea prestigiului fotbalului românesc pe plan european.
Episodul finalei de la Sevilla din 1986 rămâne o pagină importantă în istoria Stelei și a fotbalului românesc. Acea performanță, precum și calificările la turneele finale din 1990 și 2000, ilustrează cum o generație condusă și motivată de o mână fermă, dar calmă, poate schimba percepția despre nivelul sportiv al unei țări. Fotbalul românesc a trecut prin numeroase transformări structurale, financiare și organizatorice de-a lungul decadelor, dar momente precum Cupa Campionilor din 1986 sau revenirea la Mondial după 20 de ani rămân repere care ajută la înțelegerea continuității și rupturilor din evoluția sa. Ce urmează când o personalitate ca Jenei părăsește prim-planul? Se vede necesitatea unor instituții solide, nu doar a liderilor carismatici, pentru ca performanțele să poată fi repetate și susținute. Cum arată în prezent infrastructura la cluburi precum Steaua sau în cadrul FRF rămâne o întrebare deschisă pentru cei interesați de viitorul fotbalului românesc.
Ce amintiri aveți legate de meciurile conduse de Emerich Jenei sau de finala din 1986?
Fii primul care comentează