Medicul Radu Șincu atrage atenția că, în spitalele din România, cele mai frecvente intoxicații în rândul adolescenților și tinerilor sunt asociate canabisului, drogul cel mai răspândit în această categorie de vârstă. Constatările sale provin din activitatea practică în Toxicologie-ATI și sunt plasate într-un cadru mai larg, care reflectă atât aspecte istorice privind consumul de substanțe psihoactive, cât și tendințe actuale în Europa.
Canabisul rămâne, după cum afirmă dr. Radu Șincu, cea mai cunoscută și răspândită substanță psihoactivă printre tineri. Este considerat un drog cu acces facil și cu un grad de toxicitate mai redus în comparație cu opioidele, precum heroina. Totuși, factorul decisiv este doza: orice substanță administrată în exces poate provoca efecte grave sau poate deveni mortală dacă cantitatea este suficient de mare. Medicul relatează că a tratat pacienți cu supradoze de canabis care au ajuns la spital cu palpitații, tulburări de ritm cardiac și agitație, simptomatologie înrăutățită de vulnerabilități individuale, factori biologici sau psihologici care sporesc riscul unor reacții adverse mai severe.
Atenționarea lui Șincu nu se oprește la România. Studii europene arată că canabisul este cel mai consumat drog în multe țări de pe continent; rezultatele unui studiu realizat în 37 de state europene de Observatorul Francez al Drogurilor și Toxicomanilor evidențiază aceeași tendință. Această răspândire are implicații concrete pentru sistemele de sănătate: creșterea numărului de prezentări la urgențe din cauza supradozelor, necesitatea unor protocoale terapeutice adaptate și nevoia de informare bazată pe riscuri reale, nu pe mituri.
Observațiile medicului conduc la câteva reflecții practice: prevenția trebuie să țină seama de ușurința accesului la substanță, de percepțiile eronate privind pericolul ei și de vulnerabilitățile individuale care pot transforma un episod de consum într-un eveniment medical grav. În plus, din perspectiva sănătății publice, datele europene indică o problemă comună, nu una izvorâtă local, ceea ce sugerează că răspunsurile posibile, campanii de informare, servicii de consiliere și intervenții timpurii, pot fi planificate și coordonate la nivel regional.
Dr. Radu Șincu menționează palpitațiile și tulburările de ritm ca simptome întâlnite în cazurile de supradoză de canabis și subliniază că diferența între efect terapeutic și efect nociv este adesea doar doza. Aceste precizări conturează un tablou mai larg: numele canabisului, frecvența consumului în rândul tinerilor și prezența cazurilor în spitalele românești indică faptul că fenomenul este instalat aici, la fel ca în multe alte țări europene. Ce măsuri concrete considerați că ar fi cele mai eficiente pentru reducerea riscurilor asociate consumului de canabis în rândul adolescenților?
Fii primul care comentează