Discuțiile de la Cotroceni privind pensiile magistraților au readus în atenție aceeași problemă veche: ce parte din ultimul salariu ar trebui să constituie pensia și cum se încadrează aceasta în bugetul public. Istoria revizuirii pensiilor speciale în România este îndelungată, cu dezbateri precise despre echitate și sustenabilitate; discuția recentă continuă acest fir, între argumente tehnice și retorică politică.
Consiliul Superior al Magistraturii afirmă că întâlnirile de la Cotroceni nu au condus la o soluție, deși reprezentanții CSM s-au arătat dispuși la o rezolvare. CSM subliniază că pensiile speciale ale magistraților reprezintă doar 8, 35% din totalul sumelor plătite pentru pensii de serviciu, deci o parte relativ redusă în comparație cu beneficiarii din alte categorii precum militari, angajați ai serviciilor sau diplomați. Reprezentanții Consiliului susțin că au propus o formulă care, în realitate, ar produce o pensie netă mai mică decât ultimul venit net din activitate. Motivul este simplu: în ultima lună de muncă venitul se poate majora considerabil din cauza sporurilor, compensațiilor și altor drepturi, astfel încât comparația dintre pensie și ultimul salariu necesită atenție la detalii.
CSM precizează că abordarea sa a fost, este și rămâne rațională, respingând orice intenție de a cere reguli care să ducă la pensii mai mari decât veniturile din activitate. Această situație, asupra căreia CSM a formulat critici anterior, a fost corectată prin Legea nr. 282/2023, conform comunicatului instituției. În plus, Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat ca discuțiile să includă Acordul pentru Justiție și Stabilitate Instituțională și a cerut încetarea atacurilor politice la adresa sistemului judiciar, însoțită de o comunicare publică responsabilă.
Reprezentanții justiției mai susțin că măsurile propuse nu implică resurse noi, ci o redistribuire a celor deja alocate în schemele de personal aprobate. Potrivit lor, astfel de ajustări ar recunoaște efortul magistraților, având în vedere că volumul de muncă este mare, schemele de personal sunt incomplete, iar compensarea prin timp liber este, în practică, dificil de pus în aplicare. Nu este vorba despre o cerere de privilegii, afirmă ei, ci despre o soluție tehnică pentru o situație generată de structura actuală a muncii.
La întâlnirea de la Palatul Cotroceni, care a durat în jur de trei ore, magistrații și liderii politici nu au ajuns la un acord. Conform unor surse politice citate de Cotidianul, magistrații resping propunerea ca pensia să fie 70% din ultimul salariu net, considerând-o cea mai mică din Europa. Ei au solicitat ca pensia să se calculeze la 65% din ultimul salariu brut, astfel încât să fie luate în calcul și compensațiile. Discuțiile au rămas, așadar, deschise, iar tonul a oscilat între rațiune tehnică și presiune politică.
Legea nr. 282/2023 a intervenit deja pentru a corecta anumite disfuncționalități, iar CSM susține că propunerile sale caută echilibrul între recunoașterea efortului profesional și limitele bugetare. Mențiunea că pensiile magistraților reprezintă 8, 35% din pensiile de serviciu arată că problema nu este neapărat una dominantă din punct de vedere financiar, dar are un impact simbolic și funcțional în sistemul public. Pe de altă parte, propunerea politică a Coaliției privind procentul de 70% pare să fi stârnit nemulțumiri în rândul magistraților, care consideră formula propusă insuficientă.
Discuțiile rămân de natură tehnică, dar cu efecte publice: se stabilește modul în care se vor calcula drepturile unor categorii profesionale, ce impact vor avea asupra bugetului și cum va fi percepută justiția în spațiul public. Legea 282/2023, procentul propus de 70% și cererea magistraților de 65% din brut sunt elementele concrete ale dezbaterii actuale. Cum se împacă solicitările magistraților cu cerințele de responsabilitate fiscală rămâne subiect de negociere, iar tonul public al discuțiilor, de la comunicate oficiale la declarații politice, influențează percepția cetățenilor.
Legea nr. 282/2023 este citată ca intervenție legislativă, Cotroceniul a găzduit runde de negocieri, iar cifra de 8, 35% ilustrează ponderea celor afectați în totalul pensiilor de serviciu. Evoluția negocierilor va depinde de voința politică și de acceptarea unor formule tehnice care să nu genereze pensii mai mari decât veniturile din activitate, dar nici să împiedice reparații juste pentru munca prestată. Ce părere aveți: ar trebui să primeze echitatea în calculul pensiilor sau stabilitatea fiscală imediată?
Fii primul care comentează