România a consemnat cea mai rapidă creștere în sectorul construcțiilor din Uniunea Europeană în perioada post-pandemie, iar ponderea acestuia în PIB a ajuns la 8%. Totuși, consultanții Colliers ridică semne de întrebare din cauza încetinirii bruște a finalizărilor de autostrăzi în 2025, comparativ cu 2024.
Evoluția construcțiilor din România a cunoscut suișuri și coborâșuri: după perioadele de stagnare post-comuniste, investițiile au prins viteză, iar în ultimii ani clădirile și proiectele de infrastructură au devenit un motor economic clar vizibil. După pandemia care a zdruncinat piețele, sectorul local al construcțiilor a accelerat mai rapid decât în multe alte state UE, iar această dinamică se vede atât pe șantiere, cât și în cifre, ponderea în PIB atingând 8%. Este o cotă semnificativă pentru o economie europeană, semn al unor progrese notabile pe teren. Totuși, apare o problemă: dacă în 2024 finalizările de autostrăzi păreau promițătoare, 2025 indică un ritm de lucru mult mai redus. Pentru proiectele majore de infrastructură, astfel de încetiniri pot duce la amânări, costuri suplimentare și afectarea conectivității regionale.
Consultanții Colliers, o firmă cu expertiză în analize imobiliare și de infrastructură, atrag atenția asupra acestei discontinuități. Cauzele pot fi diverse: modificări în planificarea finanțărilor, întârzieri în procedurile de achiziții publice, probleme de proiectare sau lipsa unei forțe de muncă specializate pentru anumite faze. Indiferent de mixul de factori, efectul e clar: ritmul de livrare al proiectelor majore încetinește, iar planurile de dezvoltare locale și regionale trebuie adaptate. În plus, o pondere atât de mare a construcțiilor în PIB face economia mai vulnerabilă la fluctuațiile din acest sector, o scădere a activității construcțiilor poate genera efecte în lanț asupra lanțurilor de aprovizionare, serviciilor și ocupării forței de muncă.
Datele Colliers sunt relevante pentru investitori și companii care urmăresc apetitul pentru construcții în România: apar oportunități în anumite segmente, dar și riscuri de execuție pentru proiectele majore, mai ales în infrastructura rutieră. Statul, dezvoltatorii privați și finanțatorii trebuie să ia în calcul aceste variații la planificarea calendarului investițiilor. Pe termen scurt, ritmul mai lent de finalizare a autostrăzilor poate însemna întârzieri în conectarea regională și costuri adiționale; pe termen lung, stabilitatea finanțărilor și o gestionare mai eficientă a procedurilor contractuale pot atenua riscurile.
Indicatori precum ponderea de 8% din PIB sau comparația cu dinamica din UE sunt elemente utile pentru factorii de decizie și observatorii pieței. Monitorizarea evoluțiilor în 2025 va fi crucială: va arăta dacă scăderea este doar un episod temporar sau un semn al unor probleme mai profunde în planificare și execuție. În paralel, rămân relevante și alți indicatori din piață, costul materialelor, dinamica forței de muncă și calendarul proiectelor publice.
Ritmul de finalizare a autostrăzilor în 2025 oferă un semnal clar asupra stării infrastructurii; ponderea de 8% din PIB și poziția României în topul UE pentru creștere post-pandemie reflectă dimensiunea sectorului. Aceasta indică faptul că deciziile privind finanțarea, licitațiile și managementul proiectelor vor avea implicații reale asupra economiei. Ce ar trebui schimbat primul pentru a readuce autostrăzile pe un ritm susținut: procedurile de achiziții, finanțarea sau forța de muncă?
Fii primul care comentează