Artiști din România și Polonia s-au întâlnit în mai multe orașe europene în cadrul proiectului Celula Free Air, o inițiativă care a investigat libertatea, memoria și vulnerabilitatea prin instalații, pictură, sculptură și performance-uri, iar lucrările au fost prezentate publicului atât la Wrocław, cât și la București. Pornind de la traumele și transformările postcomuniste, grupul a urmărit modul în care trecutul este expus în muzee și spații culturale și felul în care aceste memorii influențează viața civică și artistică a regiunii.
Peste 30 de lucrări au rezultat dintr-o rezidență itinerantă derulată între 30 iulie și 18 august 2025, perioadă în care artiștii români Daniel Loagăr, Bogdan Negulescu, Andreea-Eliza Petrov, Anca Koller, Gizella Popescu și Alex Manea au străbătut orașe cu o importanță majoră în istoria comunismului și a tranziției: București, Timișoara, Budapesta, Praga, Wrocław și Berlin. Ei au colectat observații, fotografii, schițe și înregistrări video și au purtat dialoguri cu localnici și ghizi, îmbinând documentarea muzeală cu cercetarea de teren pentru a surprinde nuanțele locale. În calitate de participanți invitați sau voluntari au fost implicați Evghenia Grytsku și Alexandra Teletin, iar din partea Eugeniusz Geppert Academy of Fine Arts au participat patru artiști doctoranzi, Mariusz Gorzelak, Aleksandra Szlek, Andranik Sahakyan și Palina Okrugina, alături de artiști voluntari Astitva Singh și Leila Moosavi, care au adus perspective interculturale și puncte de vedere din spații culturale mai îndepărtate.
Parcursul prin muzee și instituții s-a concentrat pe modul în care memoria comunismului este prezentată și reinterpretată: în București itinerariul a cuprins Casa Ceaușescu, Muzeul de Artă Recentă, Muzeul de Istorie și Muzeul Comunismului; la Timișoara echipa a vizitat Memorialul Revoluției, Muzeul Consumatorului Comunist și Piața Libertății pentru a rememora începuturile mișcărilor pentru libertate; Budapesta a oferit contraste prin vizite la Memento Park, Ludwig Museum, Kunsthalle și Capa Center; Praga a arătat luciditatea unei societăți care își analizează trecutul prin Muzeul Comunismului, Kunsthalle, Rudolfinum și DOX; la Wrocław curatoarea Evghenia Grytsku a condus un tur ghidat și au fost vizitate Muzeul Four Domes și Centrul de Istorie al Depoului pentru a observa suprapunerile identitare; iar Berlinul a încheiat traseul prin vizite la Neue Nationalgalerie, Hamburger Bahnhof, Muzeul Comunismului RDD și Zidul Berlinului. Practic, artiștii nu s-au limitat la sălile de expoziție, ci au adresat întrebări directe publicului, ghizilor și contextelor istorice, iar materialele strânse au devenit resurse pentru lucrările finale.
Una dintre întrebările care a orientat reflecția comună a fost: Este aerul singurul lucru asupra căruia nu pretindem nicio îngrădire? Această întrebare a constituit firul conceptual pentru lucrări care au explorat limitele invizibile ale libertății și felurile în care memoria conturează spațiul public. Un moment semnificativ a fost întâlnirea de lucru de la Wrocław, unde artiștii români și polonezi s-au așezat la o masă rotundă intensă pentru a discuta revoluțiile regiunii, experiențele personale sub regimuri totalitare și relația dintre memorie și libertate; prezența unei artiste originare din Belarus a adus în dezbatere realități autoritare încă actuale, iar întregul proces a fost documentat foto-video și a ajutat la conturarea direcțiilor pentru lucrările finale.
Pe 25 septembrie 2025 proiectul a devenit vizibil publicului prin două expoziții paralele: la Wrocław, în spațiul MiserArt Gallery, curatoriată de Evghenia Grytsku, expoziția a reunit lucrări noi și a inclus un tur ghidat care a scos în evidență procesele invizibile ale creației; la București, la Art Safe, vernisajul s-a integrat în Noaptea Albă a Galeriilor, iar curatorii Daniel Loagăr și Andreea-Eliza Petrov au conceput o instalație spațială formată din „celule”, insule în care fiecare artist a transpus cercetarea în formă, imagine și gest. Celula Free Air s-a configurat astfel ca un demers transnațional care a recuperat memoria recentă, a stimulat dialogul intercultural și a încurajat experimentul artistic, transformând materiale de arhivă, relatări personale și intervenții site-specific în lucrări care invită spectatorul să reunească istoria cu spațiul cotidian. Foto credit: Bogdan Baractaru
25 septembrie 2025 marchează ziua în care expozițiile au devenit accesibile publicului. Vizitele la Casa Ceaușescu, Memento Park și Zidul Berlinului ilustrează felul în care instituțiile diferite conservă și negociază memoria comunismului, iar participarea unor nume precum Daniel Loagăr și Evghenia Grytsku oferă proiectului o linie clară între cercetare și formă. Inițiative precum Celula Free Air arată că arta rămâne un instrument pentru a reflecta asupra trecutului și prezentului, folosind orașe precum București, Timișoara, Budapesta, Praga, Wrocław și Berlin pentru a conecta experiențe locale într-o dezbatere regională.
Care dintre orașele menționate ți se pare cel mai potrivit pentru o expoziție despre libertate și memorie?
Fii primul care comentează