Pe 30 octombrie 2015, un concert din București s-a transformat într-o tragedie care a marcat profund viețile multor oameni și a declanșat o lungă dezbatere despre siguranță, responsabilitate și justiție în România. Aceasta este povestea incendiului din clubul Colectiv, incidentul care a provocat zeci de decese și numeroase răniți, dar și schimbări legislative, procese și promisiuni de reformă pe care mulți le consideră încă insuficiente.
Noaptea respectivă a început cu un recital al trupei Goodbye to Gravity. La scurt timp au fost folosite artificii scenice, iar scânteile au aprins materiale inflamabile din tavanul clubului. În mai puțin de un minut flăcările s-au extins, tavanul a luat foc și bucăți încinse au căzut, umplând rapid spațiul cu foc și fum dens. Mulți dintre cei prezenți au încercat să iasă, dar aglomerația și panica au îngreunat evacuarea. În orele următoare numărul victimelor a crescut treptat: inițial 26 au murit la fața locului, iar în zilele și săptămânile următoare bilanțul a continuat să urce, 27, 30, 31, 32 și așa mai departe, până la 64 și, în final, 65, după ce un tânăr rănit a decedat ulterior. Printre cei decedați se numărau artiști, fotografi, jurnaliști, olimpici și studenți.
Reacția publică a fost rapidă și puternică: mii de oameni au ieșit în stradă cerând pedepse și reforme. În plan politic, premierul de atunci și-a dat demisia, iar primarul Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, a demisionat și a fost ulterior anchetat. Au urmat scandaluri, rețineri și procese care s-au întins pe ani. Au fost trimiși în judecată proprietarii clubului, pirotehniștii, reprezentanți ai firmelor de artificii și angajați ai primăriei și ISU. Hotărârile instanțelor au dus la condamnări cu închisoarea pentru mulți dintre cei implicați, însă nu toți acuzații au răspuns în fața legii, iar supraviețuitorii și rudele celor plecați au rămas cu sentimentul că justiția nu a fost completă.
La nivel legislativ, tragedia a generat modificări. În 2018 a intrat în vigoare Legea nr. 28/2018, care completează normele privind apărarea împotriva incendiilor și impune, printre altele, obligația proprietarilor de spații publice fără autorizație de securitate la incendiu să afișeze un anunț vizibil la intrare. În 2019 victimele au solicitat decontarea pe viață a tratamentelor medicale pentru supraviețuitori, argumentând că arsurile grave și complicațiile pe termen lung necesită îngrijiri continue. Cinci ani mai târziu, președintele Klaus Iohannis a promulgat o lege care stabilește decontarea pe viață a tratamentelor pentru victimele Colectiv, iar 30 octombrie a fost desemnat „Ziua pacientului cu arsuri”.
Încercările de a întări capacitatea medicală au avut rezultate parțiale: au fost înființate Centre pentru Arși la Iași și Timișoara, iar în spitalele din țară s-au creat mai multe paturi dedicate marilor arși, în total, România a ajuns la 23 de paturi pentru adulți și 10 paturi pentru copii la Spitalul Grigore Alexandrescu din București. Totuși, cadrele medicale și managerii recunosc că aceste dotări sunt insuficiente în cazul unui incident major cu multe victime. Situația este complicată și de cazuri recente: cu o zi înaintea comemorării a 10 ani, doi medici de la Spitalul Bagdasar-Arseni au fost reținuți pentru neglijență în tratamentul unui pacient ars, care ulterior a murit. Acest lucru indică că problemele nu țin doar de infrastructură, ci și de responsabilitate individuală și sistemică.
În primele luni și ani după tragedie au avut loc numeroase etape importante din punct de vedere al anchetei și al atenției publice: imagini și înregistrări ale primelor intervenții au apărut și au fost analizate, procurorii au extins cercetările, iar dosarul Colectiv a devenit un proces lung și complex, cu termene multiple, recuzări de magistrați și suferință pentru familii și supraviețuitori. Instanțele au dispus, pe lângă pedepse, și obligații de plată a cheltuielilor de spitalizare și a daunelor morale, sume totale estimate la peste 42 de milioane de euro, cu despăgubiri individuale semnificative, de ordinul sutelor de mii de euro în anumite cazuri. Ca exemple, Eugen Iancu, tatăl unui tânăr decedat, a primit 250.000 euro daune morale și a solicitat ulterior 40 de milioane euro, iar Andrei Găluț, solistul Goodbye to Gravity și singurul supraviețuitor al trupei, a primit 400.000 euro daune morale și a cerut ulterior 8 milioane euro.
Impactul social a continuat: în 2016, asociația Colectiv GTG 3010 a inaugurat un monument în memoria celor plecați, iar locul tragediei a devenit un punct de întâlnire pentru comemorări. Evenimentele au dezvăluit deficiențe cronice: controale ineficiente, autorizații emise cu lacune, responsabilități neasumate. Au existat și reacții internaționale: oficiali precum președintele Poloniei și premierul Marii Britanii au depus flori, iar transferuri ale răniților în clinici din Germania și Austria au implicat sprijin extern.
Deși s-au luat anumite măsuri, de la creșterea numărului de paturi pentru arși la legi referitoare la spațiile fără autorizație, rămâne întrebarea dacă România ar fi pregătită astăzi pentru un incident similar. Proprietarii unor localuri din Centrul Vechi au încercat, după Colectiv, să reducă aglomerația sau să închidă cluburi cu risc crescut; cu toate acestea, în nopțile de vineri și sâmbătă, zonele aglomerate rămân pline de oameni, uneori în spații înguste, iar incendiile în locuri publice continuă să se înregistreze.
Procesul de tragere la răspundere a afectat multe persoane: au fost condamnați patronii clubului, pirotehniști, angajați ai primăriei și ISU, iar unele nume au revenit ulterior în viața publică, spre nemulțumirea unor cetățeni. Cristian Popescu Piedone a candidat și a obținut un mandat în Sectorul 5, a încercat apoi să devină primar general, dar a fost învins de Nicușor Dan; ulterior a ocupat funcția de președinte al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, de unde a fost demis pentru fapte de corupție. Din punct de vedere juridic, au fost pronunțate condamnări severe: de la ani de închisoare pentru administratorii firmelor de artificii până la pedepse pentru foști angajați ai primăriei sau ISU, decise în 2019, în primă instanță, la Tribunalul București.
Cronologia faptelor, de la primele momente ale incendiului, consemnate minut cu minut în probe și relatări, până la multiplele decese și procese ulterioare, relevă o succesiune de tragedie, anchetă și reacție socială. Ca răspuns la durerea familiilor și a supraviețuitorilor, societatea românească a încercat să transforme lecția Colectiv în reforme, poate nu întotdeauna eficiente, dar cel puțin vizibile: monumente, asociații, schimbări legislative și promisiuni de îngrijire medicală pe termen lung. Totuși, critici și victime susțin că rănile nu s-au vindecat, iar responsabilitățile continuă să fie disputate în instanțe și în spațiul public.
Final: Legea din 2018, declararea Zilei pacientului cu arsuri și decontarea pe viață a tratamentelor sunt rezultate concrete ale tragediei din Colectiv. Ele demonstrează că un incident grav poate genera schimbări legislative și sociale, dar pun în evidență și necesitatea implementării practice, mai multe paturi pentru arși, centre specializate la Iași și Timișoara și hotărâri judecătorești nu exclud nevoia de verificări stricte, responsabilitate administrativă și profesionalism medical. Dacă măsurile rămân doar la nivel de intenții și declarații, riscul ca lecțiile învățate să fie uitate rămâne real. Ce ar trebui făcut, concret, pentru a preveni o tragedie similară?
Fii primul care comentează