La Betleem, oraș celebru mondial ca loc al nașterii lui Iisus, autoritățile au aprins sâmbătă un brad de 20 de metri, marcând reluarea unei tradiții la începutul celei de-a doua luni a unui armistițiu fragil. Evenimentul a strâns mii de oameni din Cisiordania și Israel, iar bradul, împodobit cu globuri roșii și aurii, a luminat piețele orașului în mijlocul aplauzelor, într-un moment în care patrimoniul religios al locului se intersectează cu realitățile politice și economice ale prezentului. Betleemul atrage pelerini de secole, dar în ultimele luni numărul vizitatorilor a scăzut brusc din cauza conflictului din Gaza, început în octombrie 2023, iar revenirea sărbătorilor capătă astfel şi o importantă dimensiune economică: turismul rămâne o sursă vitală pentru comunitate.
La aprindere s-a aflat și Randa Bsoul, o palestiniancă de 67 de ani din Haifa, care a spus că a venit să celebreze pentru că nu avusese o asemenea ocazie de mulți ani. Primarul Maher Canawati a subliniat legătura dintre suferința din Gaza și sentimentele locuitorilor din Betleem, afirmând că rana din Gaza este rana comunității lor și că lumina Crăciunului are sens numai dacă ajunge mai întâi la cei aflați în suferință din întreaga Palestina. Declarația lui readuce în discuție tensiunea dintre dimensiunea religioasă a sărbătorii și realitățile umanitare care încă marchează regiunea.
Pentru mulți localnici și turiști, ceremonia a însemnat mai mult decât un gest simbolic: a reprezentat un semn de speranță și dorința revenirii la normalitate. Diana Babush, o femeie de 50 de ani, și alți participanți au spus că speră la pace și prosperitate, dar au recunoscut și îngrijorarea legată de viitor, pentru că situația rămâne nesigură. Atmosfera din piață reflecta acest amestec de emoții: bucuria revederii, combinată cu precauția unei comunități care a traversat perioade grele, cu efecte economice palpabile.
Bradul de 20 de metri a devenit, pentru o seară, un simbol vizibil al speranței și al complexității contextului regional. Evenimentul ilustrează cum tradițiile religioase și legăturile comunitare coexistă cu preocupările economice și umanitare, iar întoarcerea vizitatorilor rămâne condiționată de evoluția armistițiului și de nivelul securității la scară regională. Dorința de a relua obiceiurile de Crăciun scoate în evidență nevoia de stabilitate care să permită nu doar festivități, ci și redresarea turismului și a mijloacelor de trai ale locuitorilor.
În ce mod considerați că astfel de gesturi simbolice pot influența viața de zi cu zi a comunităților din Betleem și din împrejurimi?
Fii primul care comentează