Andrea Mandorlini, fostul tehnician al CFR Cluj, povestește imediat după plecare ce a găsit la Gruia și de ce aventura sa a durat atât de puțin. Italianul, demis după doar două luni și înlocuit cu Daniel Pancu, vorbește despre un vestiar divizat, relații tensionate cu conducerea și presiunea unui club care nu i-a acordat timpul necesar pentru reconstrucție.
Mandorlini spune că, la revenirea sa la CFR, a găsit un colectiv fragmentat, divizat pe grupuri și supradimensionat, cu peste 35 de jucători. Antrenamentele obișnuite erau dificil de organizat, iar legăturile dintre fotbaliști erau afectate. El susține că a încercat să refacă coeziunea, dar nu a avut timp: i s-a cerut practic să remedieze probleme acumulate ani de zile în doar 6-7 meciuri. Totodată, afirmă că nu i s-a permis să facă ce considera esențial, iar mentalitatea clubului, în care un egal este privit ca un eșec, a pus presiuni suplimentare asupra oricărui demers de reconstrucție. Mandorlini adaugă că, încă de la sosire, primise semnale că soarta sa la CFR era deja decisă de alții, iar venirea lui Iuliu Mureșan nu a schimbat situația: Mureșan nu a reușit să aibă o discuție cu el, iar deciziile păreau luate în altă parte.
Referitor la relația cu finanțatorul Ioan Neluțu Varga, antrenorul italian afirmă că aceasta a fost aproape inexistentă: comunicarea se făcea prin intermediari și, de multe ori, patronul nu se afla în țară. Lipsa unui dialog direct cu persoana care ia deciziile la club a îngreunat orice proces de schimbare. Mandorlini subliniază că, deși recunoaște dreptul patronului de a conduce clubul după cum crede, responsabilitatea rezultatelor și a direcției revine celui care decide.
Întorcându-se la decizia de a reveni la Gruia, Mandorlini își exprimă regretul. Spune că a acceptat oferta crezând într-un proiect serios de reconstrucție și că s-a sacrificat, inclusiv profesional, pentru a încerca să rezolve probleme vechi. Menționează că, în perioada în care a condus echipa, s-a pierdut un singur meci, dar s-a preferat renunțarea la o construcție sănătoasă în favoarea unui șoc imediat. De asemenea, regretă că nu a plecat odată cu Cristi Balaj, considerând că demisia timpurie a acestuia ar fi fost un semnal important.
Mandorlini critică și politica clubului față de tineret: consideră că CFR este o echipă îmbătrânită, care nu investește în integrarea jucătorilor tineri, în timp ce el ar fi dorit să aducă prospețime și energie. Probleme interne, pe care nu le detaliază, influențează, în opinia sa, stabilitatea și mentalitatea vestiarului. Când apar tensiuni și interese divergente în echipă, spune el, e dificil să construiești un mediu sănătos.
Despre succesorul său, Daniel Pancu, Mandorlini transmite un mesaj sincer: îi urează succes și speră să găsească un club dispus să rezolve problemele pe care el le-a semnalat. Avertizează însă că, dacă aceste probleme nu sunt abordate, schimbarea antrenorului nu va schimba nimic. Reamintește că CFR a avut șase tehnicieni în ultimii doi ani și că această instabilitate nu a produs rezultate diferite. Speranța sa este ca conducerea să învețe din greșeli și să ofere timpul și condițiile necesare unui proiect real.
Mandorlini a răspuns și criticilor unor colegi de breaslă, în special atacurilor lui Marius Șumudică. A mărturisit că a fost dezamăgit de atitudinea acestuia și că nu va intra în polemici, preferând să nu răspundă atacurilor. Comentariile lui Șumudică, vizând atât munca cât și aspectul fizic al italianului, i s-au părut lipsite de folos și nepotrivite, iar Mandorlini a evitat să declanșeze un schimb de replici.
Din punct de vedere statistic, în ultimul său mandat la CFR, Mandorlini a obținut două victorii, cinci egaluri și două înfrângeri, cifre care nu au fost însă suficiente într-un context lipsit de susținere și stabilitate.
Declarațiile lui Mandorlini aduc în discuție aspecte mai largi despre modul în care sunt gestionate marile cluburi din fotbalul românesc: importanța unui plan pe termen mediu, rolul dialogului direct între antrenor și finanțator, atenția pentru integrarea tinerilor și costul schimbărilor frecvente de staff tehnic. Aceste elemente apar frecvent în dezbaterile despre performanță sportivă, iar cazul CFR arată cum presiunea rezultatelor imediate poate submina proiectele care necesită timp. Exemplul cu sosirea lui Mureșan și deciziile luate peste noapte ilustrează cât de mult poate afecta o hotărâre managerială atmosfera dintr-un club. În plus, cele șase schimbări de antrenor în doi ani sunt un indicator clar al instabilității. Credeți că Pancu va întâlni o altă mentalitate la CFR sau problemele sunt prea adânci pentru a fi rezolvate rapid?
Fii primul care comentează