De la BASIC-ul anilor 1970 până la platformele low-code și no-code actuale, evoluția tehnologiei arată o tendință constantă de a făcea programarea mai accesibilă; recent Collins Dictionary a ales pentru 2025 cuvântul anului vibe-coding, iar tema a fost reluată în presă tech, inclusiv într-un text pe TechRadar Pro semnat de Ben Sekhon. Termenul s-a răspândit rapid, iar companii și organizații testează deja variante precum vibe-working, vibe-marketing sau vibe-automation, cu grade diferite de reușită. Conceptul de bază e simplu: în loc să scrie rând cu rând cod, persoane cu idei permit modelelor de limbaj să contureze arhitectura tehnică, iar codul apare aproape incidental. Pentru cei care au lucrat la proiecte îndelungate, pare oarecum o revenire la schimbarea de la linia de comandă la interfețele grafice, doar că acum nu mai sunt neapărat necesare cunoștințe tehnice profunde pentru a pune în funcțiune o caracteristică.
Pe scurt, vibe-coding înseamnă că povara tehnică trece în plan secundar, iar accentul se mută pe concepte, fluxuri și intenții. Acest lucru poate democratiza crearea de software: utilizatori mai puțin tehnici pot apela la un asistent AI pentru a genera funcționalități, iar dezvoltatorii cu experiență își pot folosi timpul pentru a rafina, testa și explora idei noi. Avantajele evidente sunt viteza și simplitatea implementării, proiecte care înainte ar fi durat săptămâni pot avansa mult mai repede. În plus, rolul dezvoltatorului se schimbă; nu mai este doar autor de cod, ci devine curator de idei, un director creativ care coordonează instrumentele AI pentru a livra soluții.
Totuși, această tendință ridică întrebări practice importante. Dacă calitatea și controalele de securitate nu rămân prioritare, există riscul ca aplicațiile generate rapid să introducă buguri, vulnerabilități sau soluții dificil de întreținut pe termen lung. Cerințele pentru profesia de dezvoltator se vor modifica: vom avea nevoie mai mult de evaluatori ai propunerilor generate de AI, de specialiști în auditarea codului produs automat și de persoane care să transforme cerințele de business în prompturi eficiente. Pe de altă parte, companiile care adoptă vibe-coding pot beneficia de un ciclu de dezvoltare accelerat, ceea ce înseamnă implementări mai rapide, dar și o nevoie sporită de guvernanță internă și standarde de calitate.
Fenomenul nu este doar o tendință de marketing. Au apărut deja instrumente și servicii care reflectă filosofia vibe-coding, gândiți-vă la asistenți precum GitHub Copilot sau la platformele low-code care permit construirea rapidă de aplicații. Între timp, dezbaterile publice despre reglementare și responsabilitate, inclusiv în Europa cu propuneri legate de AI, creează un cadru în care aceste abordări trebuie integrate. Articolul de pe TechRadar Pro face parte din secțiunea Expert Insights și exprimă opinia autorului Ben Sekhon, care nu reprezintă neapărat poziția publicației.
vibe-coding este acum un termen care pune în oglindă accesibilitatea instrumentelor AI și dilemele legate de calitate și securitate. Modele precum GitHub Copilot și platformele low-code arată cât de rapid se pot prototipa idei, dar evidențiază și necesitatea unor practici noi: revizuire de cod, testare automată și supraveghere umană. Între democratizare și responsabilitate există un interval în care companiile trebuie să învețe rapid să instituie procese clare și competențe concrete. Tu cum crezi că ar trebui să se pregătească dezvoltatorii și companiile pentru această transformare?
Fii primul care comentează