După zeci de ani în care numeroase lucrări dispărute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au circulat între colecţii private şi arhive, o pânză de Auguste Renoir a reapărut în lumina unei licitaţii la Hôtel Drouot din Paris: La Laveuse, sustrasă comerciantului de artă Alfred Weinberger, a fost restituită moştenitorilor şi adjudecată pentru 303.312 euro, comisioanele incluse. Cazul îmbină arta, istoria războiului şi metode moderne de cercetare a provenienţei, într-un tablou mic care a trecut printr-o viaţă mai zbuciumată decât multe lucrări mult mai mari.
Pânza, de dimensiuni reduse, 30 x 35 cm, datată aproximativ 1916, îl prezintă pe Renoir la limita dintre impresionism şi direcţii mai apropiate de abstract: trei siluete feminine realizate cu tuşe colorate, în faţa unei întinderi de apă, într-un decor viu colorat. Stilul se deosebeşte de figurativul obişnuit al artistului, iar licitatorul Alexandre Giquello a subliniat această poziţionare la marginile curentelor epocii, ceea ce explică interesul colecţionarilor. Deşi pare modest ca dimensiuni, pânza are o biografie remarcabilă.
La Drouot, opera fusese evaluată între 220.000 şi 300.000 de euro; aceeaşi casă de licitaţii o vânduse anterior cu 332.000 de euro în 2023. Lucrarea a reapărut în timpul inventarierii unei succesiuni efectuate de casa Giquello şi a ajuns la licitaţie, însă abia după vânzare au apărut semne de întrebare privind provenienţa. Casa de licitaţii a contactat o firmă de avocatură germană specializată în identificarea obiectelor sustrase de nazişti pentru a localiza proprietarii legitimi şi a demara restituirea. Reprezentarea tabloului era deja înregistrată într-un motor de căutare al statului francez dedicat operelor confiscate, însă schimbările repetate ale denumirii lucrării au îngreunat identificarea în bazele de date, iar mai multe instituţii de specialitate au examinat lucrarea fără a observa imediat legătura istorică.
Firul proprietăţii duce la Alfred Weinberger, comerciant de artă maghiar stabilit la Paris în anii 1920. În timpul ocupaţiei, naziştii i-au confiscat întreaga colecţie, care ar fi inclus cinci Renoir şi un Delacroix. Unul dintre Renoir-urile confiscate, Deux femmes dans un jardin, a fost recunoscut când a reapărut pe piaţa din Statele Unite şi i-a fost restituit nepoatei lui Weinberger în 2018; celelalte picturi nu au fost încă localizate. Astfel de exemple ilustrează cât de fragmentată poate rămâne urma prăbuşirilor istorice şi cât de esenţiale sunt documentele şi cooperarea internaţională pentru reconstruirea istoricului proprietăţii.
Un alt aspect relevant: la aceeaşi casă de licitaţii, un alt Renoir, L’Enfant et ses Jouets, a fost adjudecat pentru 1, 8 milioane de euro pe 25 noiembrie. Această diferenţă de preţ pune în evidenţă modul în care subiectul, provenienţa şi istoria unei lucrări influenţează stabilirea valorii pe piaţă, pe lângă calitatea artistică.
La Laveuse a fost vândut la Hôtel Drouot pentru 303.312 de euro. Cazul evidenţiază importanţa cercetării provenienţei, a bazelor de date naţionale şi a cooperării transfrontaliere pentru restituirea operelor sustrase în timpul războiului. Schimbările de denumire şi arhivele fragmentate complică demersurile, iar rolul caselor de licitaţii, al institutelor muzeale şi al firmelor de avocatură devine crucial în reconcilierea pieţei de artă cu istoria.
Crezi că mecanismele actuale de identificare şi restituire sunt suficiente pentru a recupera cât mai multe opere luate în timpul războiului?
Fii primul care comentează