Rafinăria Vega din România sărbătorește 120 de ani de activitate continuă, un reper care leagă faza industrială de la începutul secolului XX de schimbările economice post‑1989 și de actualele fluxuri globale de materii prime. Povestea ei nu se rezumă la utilaje și conducte; e despre oameni, strategii de supraviețuire și adaptare și despre locul pe care îl ocupă astăzi în lanțul industrial românesc și european.
Deși este cea mai mică dintre cele patru unități de procesare încă active în România, Vega deține o poziție strategică. Produce articole de nișă pentru sectoare precum agricultură, transporturi, petrochimie, farmaceutică și industria alimentară, fiind singurul producător național de bitum, hexan, naftă pentru benzină și combustibili pentru încălzire. Hexanul fabricat aici o situează printre principalii producători din Europa, iar portofoliul de clienți se întinde din România până în Turcia, India, Ucraina, Bulgaria și Polonia. Bitumul de la Vega acoperă până la 20% din cererea internă, iar 65% din producția de membrane bituminoase din România depinde de acest bitum; restul materiilor prime, de calitate mai redusă, este importat din Grecia, Turcia, Italia sau Austria, pe fondul unei cereri interne în creștere.
Performanța recentă confirmă rolul economic al rafinăriei: în primele nouă luni ale anului 2025, Vega a procesat 281.000 de tone de materii prime, cu 39% mai mult față de aceeași perioadă a anului anterior, potrivit datelor companiei. Creșterea randamentelor s‑a datorat, parțial, volumelor mai mari de componente primite de la rafinăria Petromidia, care a beneficiat de un flux constant de țiței kazah (KEBCO și CPC) aprovizionat cu sprijinul KazMunayGas, compania națională din Kazahstan. Operațiunile la capacitate ridicată și o cerere solidă pe piață au contribuit, de asemenea, la aceste rezultate. Pentru 2025, compania estimează vânzări aproape de 100.000 de tone și o producție medie anuală de hexan de circa 80.000 de tone, consolidând poziția României ca furnizor strategic ce acoperă în jur de 4% din cererea globală.
Pe plan financiar, în primele nouă luni din 2025 segmentul de rafinare a înregistrat o cifră de afaceri consolidată de aproximativ 3, 8 miliarde USD, un EBITDA operațional de circa 150 milioane USD și un rezultat net negativ de aproximativ 7 milioane USD, conform raportului Bursei de Valori București. Îmbunătățirea performanței nete a fost susținută de volumele mai mari procesate, creșterea vânzărilor și ameliorarea marjelor nete de rafinare.
Istoria rafinăriei cuprinde momente critice care i‑au determinat parcursul. Perioada de după Revoluția din 1989 a fost marcată de o tranziție dificilă: multe unități au fost închise sau redimensionate, iar Vega a riscat să dispară. Angajații povestesc că 1997 a fost un an de cotitură, când protestele și eforturile colective au condus la repornirea instalațiilor; mulți au lucrat aproape trei luni fără salariu pentru a pune echipamentele în siguranță. Salvarea a venit în etape: achiziția strategică de către Rompetrol în 1999 a permis investiții substanțiale și modernizări tehnologice, iar preluarea Rompetrol de către KazMunayGas în 2007 a deschis o perioadă de dezvoltare continuă. În 2004, Vega și‑a recalibrat activitatea, concentrându‑se pe produse cu valoare adăugată mai mare și renunțând la competiția directă pe piața carburanților standard cu rafinăriile mari.
Trecutul și cifrele recente arată că rafinăria Vega rămâne o piesă esențială a infrastructurii industriale românești, capabilă să furnizeze produse strategice atât pentru consumul intern, cât și pentru export. Puțină istorie, oameni care au refuzat să plece și decizii de investiții au menținut în viață o unitate mică, dar influentă; nu e tocmai un film, dar are toate elementele unui serial industrial cu intrigi, relansări și upgrade‑uri.
120 de ani de activitate a rafinăriei Vega confirmă legătura dintre momente cheie precum 1997, achiziția de către Rompetrol în 1999 și modernizările începute în 2007. Această succesiune de evenimente ilustrează cum investițiile, fluxurile de materii prime, inclusiv cele din Kazahstan, și adaptarea produselor la cerere (bitum, hexan, naftă) au transformat o unitate mică într‑un furnizor strategic pentru România și pentru piețe din Europa și Asia. Exemple concrete: 281.000 tone procesate în primele nouă luni din 2025, o cifră de afaceri consolidată de circa 3, 8 miliarde USD și o producție estimată de hexan de aproape 80.000 tone anual confirmă această traiectorie. Crezi că o rafinărie mică poate rămâne relevantă în fața marilor jucători doar prin specializare și investiții?
Fii primul care comentează