Fotografia științifică a naturii a început să dezvăluie detalii invizibile cu ochiul liber, iar unul dintre cei mai importanți pionieri a fost Wilson A. Bentley, un fermier din Jericho, Vermont, care şi-a transformat curiozitatea pentru zăpadă într-o muncă de laborator în aer liber. Născut în 1865 şi crescut pe ferma familiei din zona numită Snowbelt, unde ninge în jur de 300 cm pe an, Bentley a îmbinat instrumentele vremii, un microscop şi o cameră foto, cu o răbdare deosebită pentru a înregistra structurile cristaline ale fulgilor de zăpadă. Interesul său pentru natură nu a apărut peste noapte: încă din copilărie studia fluturii, frunzele şi pânzele de păianjen, nota zilnic condiţiile meteo şi observa picăturile de ploaie; la 15 ani primeşte un microscop care îi deschide o lume nouă de forme şi detalii.
În 1885, la 20 de ani, echipat cu microscopul ataşat la o cameră, Bentley realizează prima fotografie a unui fulg de zăpadă. Metoda lui era laborioasă: monta aparatul afară pentru ca specimenul să nu se topească, aştepta sosirea fulgului, îl plasa cu o pană sub lentilă şi expunea pentru circa un minut şi jumătate. Astfel a adunat, în peste patruzeci de ani, mii de imagini, peste 5.000 de fulgi fotografiaţi în total, demonstrând ceea ce mulţi suspectau: fiecare fulg are o structură unică. În 1903 a donat 500 dintre fotografiile sale Arhivelor Institutului Smithsonian pentru a le feri de pierdere sau distrugere, iar una dintre cele mai cunoscute imagini ale sale, Dendrite Star, se păstrează acolo.
Bentley şi-a construit singur aparatura şi a perfecţionat tehnici de fotomicrografie care i-au permis să surprindă detalii extrem de fine ale cristalelor. Munca lui nu a fost doar un hobby îndelungat: a publicat 60 de articole în reviste ştiinţifice şi populare şi, în anul morţii sale, a văzut tipărită lucrarea Snow Crystals, realizată împreună cu fizicianul William J. Humphreys de la Biroul Meteorologic al Statelor Unite; volumul cuprinde 2.300 de fotografii realizate de el. Pe lângă fulgii de zăpadă, Bentley a documentat şi fenomene precum îngheţul şi roua, rămânând toată viaţa legat de Jericho şi de ferma familiei.
Moartea sa, în 1931, survine după ce contractează pneumonie în urma unei plimbări printr-un viscol, iar moştenirea lui fotografică continuă să fie folosită în studiul formaţiunilor cristaline ale zăpezii. Snow Crystals conţine 2.300 de fotografii realizate de Bentley. Fotografiarea fulgilor a cerut combinaţia rară între tehnologie, microscop şi aparate de epocă, şi multă răbdare, ilustrată prin expuneri de aproximativ un minut şi jumătate şi prin manipularea delicată cu o pană. Arhiva Smithsonian păstrează 500 dintre imaginile sale, iar faptul că un fermier din Vermont a devenit un reper în fotomicrografia fulgilor evidenţiază cât de importantă este observaţia sistematică în ştiinţă. Ți se pare surprinzătoare ideea că un simplu microscop şi multă răbdare au schimbat felul în care vedem zăpada?
Fii primul care comentează