Sony a lansat A7 V, noul mirrorless full-frame testat de mine în centrul Londrei, iar aici povestesc ce aduce față de generațiile precedente și cum se comportă în utilizare. De la primul A7 apărut în 2013 până la A7 IV, seria a rescris ideea de aparat compact cu senzor mare, acum Sony urmează aceeași direcție, dar introduce un senzor parțial stivuit și un nou procesor Bionz XR 2, elemente care schimbă jocul pentru pasionați și semi-profesioniști.
Pe scurt, A7 V nu pare la prima vedere o revoluție; la exterior seamănă mult cu A7 IV, dar ascunde îmbunătățiri semnificative. Senzorul full-frame de 33 MP este acum semi-stacked, procesorul Bionz XR 2 preia calculele AF direct pe cip, iar stabilizarea internă atinge 7, 5 EV în centru. În practică asta înseamnă imagini mai detaliate, focalizare mai rapidă și o autonomie serioasă: Sony promite până la 750 cadre pe baterie, iar testele mele au confirmat cifre similare, după 300 de cadre rămâneau circa 75% din baterie, iar la aproximativ 650 era în jur de 40%.
Ergonomia e cunoscută celor care folosesc Alpha, dar ușor rafinată. Gripul a fost redesenat discret, butoanele sunt poziționate convenabil, iar ecranul tactil de 3, 2 inch se mișcă pe două axe, nu doar pe una, lucru util la fotografiat de jos sau în portret. L-am folosit cu FE 24-50mm f/2.8 G și m-a surprins echilibrul între corp și obiectiv; pentru fotografia urbană sau de eveniment, contează. Sloturile de memorie sunt flexibile: A7 V suportă carduri SD și CFexpress Type A, însă doar unul dintre sloturi acceptă CFexpress Type A, aspect de avut în vedere când planificați backup în teren.
Specificațiile nu sunt doar cifre: ISO 50–204.800, obturator mecanic până la 1/8000 s și electronic până la 1/16.000 s, vizor EVF OLED cu 3, 686 milioane de puncte și capabilități video 4K60p (4K120p în crop 1, 5x). În modul electronic se poate fotografia până la 30 fps, iar funcția pre-capture la aceeași viteză asigură surprinderea momentelor-cheie, util pentru sport sau wildlife improvizat în oraș. Autofocusul are 759 puncte PD care acoperă circa 90% din cadru și poate lucra în lumină slabă până la -4 EV; nu există un cip AI dedicat ca la A1 II, însă Bionz XR 2 se ocupă de recunoașterea subiectelor și de calculele AF on-chip, ceea ce reduce încălzirea și economisește energie.
Calitatea imaginii impresionează în multe privințe. Sony afirmă până la 16 stopuri de dynamic range, iar în practică am obținut rezultate foarte bune: recuperare de detalii în multe scenarii, păstrarea highlight-urilor la ISO redus și performanță solidă la sensibilități mari. Totuși, nu toate cadrele ating clar 16 EV, iar uneori JPG-urile erau suprasmoothate din cauza unei procesări agresive de reducere a zgomotului, pentru cele mai bune rezultate merită lucrat în RAW. Funcția Composite RAW, preluată de la A9 III, combină multiple cadre RAW pentru un fișier cu rezoluție mai mare și zgomot redus, excelent pentru peisaj sau studio, mai puțin potrivit pentru subiecte în mișcare.
Stabilizarea internă IBIS e remarcabilă: 7, 5 EV în centru și 6, 5 EV spre margini permit fotografiere la timpi lenți, chiar în jurul unei jumătăți de secundă sau mai mult, fără trepied în multe situații. E o facilitate ideală pentru fotografii urbani sau pentru cei care preferă lumina ambientală în interioare. Reproducerea culorilor pare mai naturală decât la generațiile Sony anterioare; balansul automat de alb s-a descurcat foarte bine în iluminări mixte, inclusiv pe lucrări de stradă colorate.
Există și mici nemulțumiri: un singur slot compatibil CFexpress Type A poate enerva profesioniștii care doresc backup simultan la performanță maximă, iar declanșatorul mi s-a părut uneori prea sensibil, la 30 fps poți acumula rapid sute de cadre nedorite. Recomand reasignarea unor funcții după preferință, de exemplu mutarea focalizării pe butonul AF-ON, pentru a evita rafale accidentale.
Prețul de lansare, valabil din 2 decembrie 2025, este de 2.899 USD sau 2.799 GBP pentru body-only, iar kitul cu noul FE 28-70mm F3.5-5.6 OSS II a fost listat la 3.099 USD. Obiectivul FE 28-70 II va fi vândut separat din februarie 2026 la 449, 99 USD. Această poziționare plasează A7 V aproape de Canon EOS R6 Mark II din punct de vedere al prețului și specificațiilor, iar comparațiile cu Nikon Z6 III sau viitorul Canon EOS R6 Mark III sunt de așteptat. Pentru cumpărătorii interesați de evoluțiile tehnologice, A7 V oferă un pachet echilibrat: senzor modern, procesare on-chip, stabilizare avansată și ergonomie îmbunătățită.
Am testat un exemplar de serie în Londra folosind FE 20-50mm f/2.8 G și FE 70-200mm f/4 Macro G OSS II, fotografiind în condiții variate și rulând cadre pe toate nivelele ISO pentru a compara zgomotul. Am fotografiat în RAW+JPG și am lăsat balansul de alb pe Auto pentru a vedea comportamentul în scenarii reale, de la stradă până la aeroport. Performanța generală a fost foarte bună: autofocus rapid și precis, IBIS eficient, ecran tactil mai receptiv decât la modelele anterioare și posibilitatea de a face rafale extreme fără senzația de lag.
Sony A7 V arată cât de mult s-au maturizat camerele mirrorless recent. Tranziția de la senzori tradiționali la soluții parțial stivuite și discuția despre procesoare dedicate versus procesare on-chip reflectă o dilemă tehnologică actuală: viteză și capacități de recunoaștere contra consum energetic și disipare termică. Exemple concrete vin din competiția cu modele precum Canon EOS R6 Mark II, care face alte compromisuri, și din existența unui vârf de gamă precum A1 II, care încă mizează pe un cip AI separat pentru anumite sarcini. Ce părere ai: ți se pare mai importantă stabilizarea și autonomia bateriei sau preferi neapărat un sistem cu două procesoare pentru inteligență artificială și procesare?
Fii primul care comentează