Când s-au încercat trimiterea de mesaje în spațiu, precum discul de aur al Voyager sau plăcuța Pioneer, intenția a fost de a comunica cu civilizații necunoscute din afara Terrei. Daniel Whiteson, fizician și autor, pune sub semnul întrebării eficiența acestor mesaje: nu pentru că proiectele n-ar fi fost bine gândite, ci pentru că însăși ideea de „universal” este mai fragilă decât pare. Istoria comunicării interstelare amintește de acele experimente timide din secolul trecut, când speranța a fost transpusă în simboluri, cu bune intenții, dar și cu multe presupuneri.
Whiteson povestește despre un mic experiment relevant. A tipărit o imagine a plăcuței Pioneer și a arătat-o unor studenți la fizică din generații mai tinere, care nu o mai cunoscuseră. Răspunsul a fost neașteptat: majoritatea nu înțelegeau simbolurile. Aceasta nu e o critică la adresa celor care au conceput plăcuța; NASA a alocat doar câteva săptămâni lui Sagan și echipei pentru proiect, iar sarcina lor a fost să găsească ceva care să scape de particularitățile culturale umane. Nu au folosit engleza, nici semne matematice evidente, tocmai pentru că știau că limbajul nostru este arbitrar. Ideea a fost să identifice semne care ar părea universale, dar Whiteson subliniază un aspect esențial: orice simbol major este totuși interpretat printr-un context cultural. Practic, nu există un semn imun la ambiguitate.
De aici apare o provocare mai amplă: ce putem numi cu adevărat „universal”? Mulți consideră că matematica și legile fizicii sunt cea mai sigură bază comună între inteligențe. Whiteson contestă această certitudine, arătând că lucrurile sunt mai nuanțate. Chestiuni simple, precum ce înseamnă „a număra”, pot avea margini neclare. Studenții la fizică trăiesc frecvent o experiență relevantă: în mecanica cuantică, calculele și măsurătorile pot coincide la multe zecimale, ceea ce sugerează o regularitate profundă în natură, dar asta nu garantează că orice concepție despre numere sau simboluri ar fi împărtășită de o altă formă de inteligență. Ceea ce pare universal dintr-un punct de vedere poate depinde de anumite presupuneri din alt punct de vedere.
Cartea lui Whiteson, din discuție, provoacă exact aceste presupuneri. Istoria fizicii e plină de momente în care ipoteze considerate imuabile au fost abandonate când au apărut date noi. Așadar, ar trebui să rămânem deschiși: poate inteligența, știința sau tehnologia nu se dezvoltă neapărat pe aceleași premise pe care le avem noi. Poate că un mesaj „universal” are nevoie, pe lângă formule, de răbdare și de o atenție la context. Și, într-o notă mai lejeră, s-ar putea ca extratereștrii să înțeleagă mai ușor o melodie decât o schemă de simboluri.
Un exemplu concret din discuție este plăcuța Pioneer și reacția studenților de azi. Aceasta ilustrează cât de mult contează cultura și experiența în interpretarea simbolurilor, chiar și atunci când simbolurile sunt concepute pentru a depăși cultura. Ideea că lucruri pe care le considerăm evidente, numerele, semnele, anumite formule fizice, pot fi diferite pentru altcineva rămâne esențială. Poate ar merita explorat cum am putea combina semne matematice simple, imagini vizuale și elemente audio (așa cum a făcut Voyager cu discul său) pentru a crea mesaje cu mai multe straturi de redundanță, astfel încât o civilizație care decodează doar un subset să poată totuși obține ceva semnificativ. Tu ce crezi: care element ar fi cel mai ușor de interpretat pentru o inteligență complet străină, un desen, un sunet regulat sau o succesiune de numere?
Fii primul care comentează