Boris Mikhailov, fotograf născut la Harkov în 1938, este protagonistul unei practici vizuale care, de peste cincizeci de ani, urmărește transformările sociale din Ucraina. Artistul a surprins viața cotidiană, războiul și strămutarea cu un ochi ce îmbină documentarul cu elemente de cinema, performance și scriere; până pe 22 februarie 2026, o retrospectivă la The Photographers’ Gallery din Londra reunește peste 20 dintre cele mai semnificative serii ale sale sub titlul Ukrainian Diary.
Povestea sa pornește neașteptat: format ca inginer, Mikhailov a descoperit fotografia aproape întâmplător și și-a construit treptat un limbaj vizual personal, în care ironia conviețuiește cu gravitatea, iar improvizația generează imagini surprinzătoare. Criticii l-au numit frecvent outsider, un fel de proto-punk al fotografiei, pentru că a evitat drumurile convenționale: preferă imperfecțiunea, accidentele vizuale și amestecul dintre abject și poetic. Practica sa cuprinde tehnici experimentale, colorare manuală, expuneri duble, folosite cu efect în serii precum Yesterday’s Sandwich, create între 1960 și 1970, oglindind contradicțiile vieții sovietice.
În 1971, Mikhailov a înființat grupul Vremya, un colectiv underground care a impulsionat nașterea Școlii de Fotografie din Harkov. A predat, a coordonat proiecte și a fost, între 1987 și 1991, șef de departament la Panorama, Uniunea Ucraineană de Fotografie Experimentală. Cariera sa a căpătat rapid recunoaștere internațională la începutul anilor 1990: lucrările au intrat în colecțiile unor muzee precum MoMA din New York, Tate Modern din Londra, Berlinische Galerie sau Maison Européenne de la Photographie din Paris. A fost invitat la catedre precum Harvard sau Academia de Arte Vizuale din Leipzig, semn că discursul său vizual a interesat atât publicul, cât și mediul academic.
Palmaresul lui Mikhailov cuprinde distincții importante: Premiul Fundației Hasselblad în 2000, Premiul Deutsche Börse pentru Fotografie în 2001, Goslarer Kaiserring în 2015 și Premiul Național Shevchenko în 2021. Cartea sa Case History a fost desemnată la Rencontres d’Arles în 2000 cea mai bună carte de fotografie și a primit Kraszna-Krausz Book Award la Londra. Recunoașterea nu a fost doar formală; lucrările sale continuă să provoace și să ofere perspective istorice valoroase asupra unei țări marcată de rupturi profunde.
Retrospectiva de la The Photographers’ Gallery, Ukrainian Diary, adună imagini din cele mai importante serii ale artistului, incluzând și proiectele recente. Văzută în contextul evenimentelor din Ucraina, expoziția capătă o relevanță sporită: fotografiile lui Mikhailov arată cum realitățile politice și sociale se infiltrează în viața cotidiană și cum arta poate rămâne oglindă critică și document istoric. Imaginea din seria At Dusk, 1993, semnificativă pentru tonalitatea lucrărilor sale, amintește că lumina și umbra pot spune la fel de mult ca subiectul fotografiat.
Privite în ansamblu, lucrările lui Boris Mikhailov ne readuc aminte că fotografia poate funcționa în același timp ca mărturie, comentariu social și experiment estetic. Expozițiile în muzee majore precum MoMA sau Tate Modern și premiile primite atestă impactul său, însă ceea ce rămâne esențial este forța imaginilor: ele documentează strămutare, vulnerabilitate și transformare, punând întrebări despre memorie și responsabilitate. Retrospectiva londoneză oferă o rară ocazie de a parcurge cronologic și tematic traseul unui artist care a traversat regimuri, conflicte și exil, păstrând coerența vizuală și spiritul critic.
Ukrainian Diary este, astfel, o lectură vizuală esențială pentru cei interesați de istoria recentă, fotografia documentară și cercetarea vizuală. Ce imagini rămân cu tine dintr-o poveste despre Harkov, Berlin și Londra și cum îți schimbă ele perspectiva asupra evenimentelor contemporane din Ucraina?
Fii primul care comentează