În ultimele zile se dezbate intens cine, ce și cât poate scoate din Pilonul II de pensii în România, după sesizările înaintate la Curtea Constituțională. Problema își are originile în modul în care statul a reglementat dreptul la economiile private pentru pensie în ultimele decenii, iar modificările propuse readuc în discuție teme vechi: proprietatea privată, încrederea cetățeanului și limitele intervenției statului.
Judecătorii CCR au analizat sesizările pe 5 noiembrie, însă au amânat pronunțarea până pe 12 noiembrie. Conform proiectului aflat pe masa Curții, sumele acumulate în Pilonul II nu ar mai putea fi retrase în totalitate, așa cum se întâmplă acum, ci s-ar permite o plată unică de maximum 30% din total. Excepție ar face persoanele diagnosticate cu afecțiuni oncologice, care ar putea solicita 100% din ce au acumulat. Restul banilor ar urma să fie plătiți în tranșe pe o perioadă de opt ani. Practic, în loc să scoți totul și să pleci, ai primi un avans semnificativ și apoi rate asemănătoare unei pensii suplimentare.
Înalta Curte de Casație și Justiție a contestat proiectul, argumentând că participanții la sistem și-au construit planurile financiare pe baza unui cadru legal care garanta proprietatea privată. Magistrații susțin că o modificare abruptă a regulilor, fără consultare publică și fără o perioadă de tranziție, subminează încrederea cetățenilor și contravine principiului securității juridice. ÎCCJ atrage atenția că orice intervenție asupra proprietății trebuie justificată, proporțională și urmărită de un scop legitim de interes public, nu este suficient să afirmi că ai nevoie de resurse, ci trebuie demonstrat de ce măsura este necesară și rezonabilă.
În schimb, partidul AUR a criticat aspru Guvernul, afirmând că legea ar echivala cu preluarea controlului asupra banilor contribuabililor. Reprezentanții AUR au susținut că modificările reduc controlul românilor asupra propriilor economii și creează un precedent periculos: reguli care pot fi schimbate în orice moment, chiar înainte ca oamenii să-și primească drepturile pentru care au contribuit o viață. Tonul este dur, dar miza este evidentă: este vorba despre economiile de-o viață pentru mulți participanți la Pilonul II.
Discuția se situează astfel între asigurarea sustenabilității sistemului public și protecția dreptului la proprietate privată. Pe de o parte, autoritățile par să caute mecanisme care să reducă impactul asupra sistemului public de pensii sau să mențină activele în economia națională; pe de altă parte, cetățenii și instanțele subliniază necesitatea unei tranziții clare și respectării promisiunilor legislative. Situația oncologică, tratată separat în propunere, ridică o dilemă morală și practică: acordarea integrală a sumelor pentru persoane cu nevoi medicale urgente pare o concesie umană, dar creează și diferențe între categorii de beneficiari.
Proiectul rămâne în atenția publică până la decizia CCR din 12 noiembrie, iar dezbaterea va continua, probabil, în spațiul politic și mediatic. Schimbarea regulilor privind retragerile ridică întrebări fundamentale: câtă libertate ar trebui să aibă statul în gestionarea fondurilor private, ce garanții urmează pentru dreptul la proprietate și cum ar trebui comunicate măsurile pentru a nu eroda încrederea publică.
Titlul sesizării la CCR și data de 12 noiembrie sunt repere importante în acest caz. Ce înseamnă asta pentru participanții la Pilonul II: pe termen scurt, posibilitatea de retragere integrală este pusă sub semnul întrebării; pe termen lung, se redeschide dezbaterea despre echilibrul dintre politici publice și drepturi individuale. Crezi că o limitare temporară la 30% plus tranșe ar fi acceptabilă dacă vine însoțită de garanții clare și tranzitorii, sau ar trebui menținut dreptul la retragere integrală pentru toți?
Fii primul care comentează