România a realizat un pas legislativ semnificativ pentru energia regenerabilă: la 6 noiembrie a intrat în vigoare o nouă reglementare care stabileşte cadrul juridic pentru comunităţile energetice, permiţând cetăţenilor, autorităţilor locale, ONG-urilor şi microîntreprinderilor să producă, administreze şi consume colectiv energie din surse regenerabile. Măsura apare după ani în care numeroase iniţiative locale au rămas blocate din cauza lipsei unor reguli clare, iar acum se aliniază cu prevederile europene referitoare la implicarea cetăţenilor în tranziţia energetică.
Problema nu este una recentă: Directiva europeană 2018/2001 solicita mecanisme care să permită înfiinţarea acestor comunităţi, însă transpunerea în dreptul intern a lăsat lacune şi proceduri ambigue care, în practică, au împiedicat dezvoltarea unor proiecte funcţionale. România a rămas astfel printre ultimele state din Uniune fără o bază legală operativă pentru ca cetăţenii şi autorităţile locale să se asocieze şi să producă împreună energie. Noul act normativ vine să remedieze aceste deficienţe: defineşte limpede ce reprezintă o comunitate energetică, modul de înfiinţare şi funcţionare, pune reguli pentru schimbul de energie între membri şi permite ca avantajele economice să rămână la nivel local.
Potrivit organizaţiilor care au susţinut acest cadru, beneficiile anticipate includ crearea de locuri de muncă, creşterea incluziunii sociale şi reducerea sărăciei energetice. Concret, blocurile de locuinţe, primăriile sau întreprinderile mici ar putea monta panouri solare sau alte surse regenerabile, să genereze energie pentru consum propriu şi să împartă surplusul cu vecinii: nu este vorba doar despre tehnologie, ci şi despre gestionarea comunitară a câştigurilor economice. După adoptare, rămân totuşi paşi practici de parcurs: Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie trebuie să elaboreze norme şi metodologii care să pună legea în practică. Primul demers anunţat este procedura pentru înfiinţarea Registrului Comunităţilor Energetice, care va permite înregistrarea oficială şi recunoaşterea acestor entităţi.
Greenpeace România a salutat actul ca pe o corectare necesară a golurilor legislative şi a cerut ANRE să implementeze rapid regulile aplicabile. Totodată, organizaţia a solicitat Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene să deblocheze fondurile din mecanismele de tranziţie justă, astfel încât cadrul legal să se transforme repede în proiecte concrete, adică în energie curată produsă şi utilizată local. Mesajul este clar: fără reguli şi fără finanţare, legea rămâne doar pe hârtie; cu proceduri şi bani disponibili, comunităţile pot demara proiecte reale.
În februarie 2025, fostul ministru al Energiei Sebastian Burduja sublinia că înfiinţarea comunităţilor energetice reprezintă o prioritate şi că acestea se bazează pe participare deschisă şi voluntară. Modelul prevede entităţi autonome, controlate de membri sau acţionari care locuiesc ori îşi desfăşoară activitatea în proximitatea proiectelor de energie regenerabilă. Membrii pot fi persoane fizice, întreprinderi mici şi mijlocii sau autorităţi locale, inclusiv municipalităţi, iar scopul principal este să aducă avantaje de natură ecologică, economică sau socială pentru membri şi pentru zonele în care activează. Ministrul a afirmat că apariţia acestor comunităţi ar putea genera, citez, o mică revoluţie, prin reducerea costurilor energetice pentru asociaţii de proprietari, autorităţi publice şi agenţi economici care vor deveni producători de energie.
Pe măsură ce normele ANRE vor fi publicate şi Registrul Comunităţilor Energetice va înregistra primii membri, atenţia se va îndrepta spre accesarea fondurilor europene şi locale pentru implementare. Exemplul concret e evident: legea adoptată la 6 noiembrie stabileşte dreptul şi procedura, dar pentru panourile fotovoltaice de pe blocul din cartier sau pentru parcul de microturbine al unei comune sunt necesare reguli clare şi finanţare. Dacă ANRE finalizează metodologiile şi Ministerul va debloca finanţările din tranziţia justă, primele proiecte ar putea apărea destul de repede.
Noul cadru legislativ pune în prim‑plan nume şi instituţii concrete: Directiva 2018/2001 a UE, actul normativ adoptat la 6 noiembrie, ANRE pentru normele aplicabile, Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene pentru fluxul de fonduri şi organizaţii precum Greenpeace România care au semnalat lacunele. Această combinaţie între legislaţie, reglementare şi finanţare va determina ritmul în care comunităţile energetice vor deveni parte a vieţii de zi cu zi. Crearea de locuri de muncă, scăderea facturilor şi o implicare mai intensă a comunităţilor locale sunt obiective concrete ce pot fi urmărite în lunile şi anii ce urmează. Crezi că zona ta ar profita de pe urma unei astfel de comunităţi energetice?
Fii primul care comentează