Dominic Fritz vorbește despre situația bugetară a României și disputa politică privind Ilie Bolojan, într-un context național marcat de tensiuni între PSD, USR și partenerii de coaliție. De la dezbateri istorice despre responsabilitate fiscală până la negocierile recente cu Bruxelles-ul, episodul ilustrează o realitate care revine frecvent pe agenda publică: cum împărțim responsabilitățile în guvernare și ce așteptări are opinia publică de la politicieni.
Luni seară, la B1 TV, liderul USR a afirmat destul de direct că PSD greșește dacă crede că problemele legate de deficit și buget vor dispărea odată cu o posibilă demitere a lui Ilie Bolojan din fruntea Guvernului. Fritz a explicat că solicitările lui Bolojan vizează, în esență, încadrări ale cheltuielilor într-un deficit convenit cu Comisia Europeană și acceptabil pentru piețele financiare. Nu este, a subliniat el, vorba despre capricii personale, ci despre un minim de disciplină fiscală necesară în fața unor obligații externe și interne. Pe scurt, nu rezolvi o factură schimbând doar numele de pe chitanță.
Fritz a mai atras atenția că retorica anti-Bolojan folosită de unii politicieni denotă o neînțelegere a gravității situației și a necesității unor modificări structurale în modul de cheltuire a banilor publici. A menționat explicit reforma administrației centrale ca o soluție fără alternativă, o schimbare care nu mai poate fi amânată, fie prin raționalizarea cheltuielilor, fie prin eficientizarea serviciilor publice.
Discuția a ajuns și la un episod parlamentar: PSD și AUR l-au invitat pe Bolojan în Parlament, iar Fritz a criticat această decizie. El a spus că, personal, dacă ar fi fost prim-ministru, s-ar fi gândit de două ori înainte de a accepta o chemare făcută în parteneriat cu un partid extremist de opoziție. Instrumentul convocării în Parlament este legitim, a recunoscut el, dar colaborarea cu forțe considerate extremiste pentru a pune presiune politică are un miros neplăcut, care nu convin partenerilor decenți. Critica nu era doar procedurală, ci vizau imaginea și coerența politică.
Pe de altă parte, Fritz i-a cerut PSD-ului să-și clarifice poziția în fața propriilor votanți: dacă dorește să rămână la guvernare, să spună, iar dacă optează pentru opoziție, să și-o asume. El a denunțat atitudinea ambivalentă pe care o observă la PSD, descrisă ca „un picior în barca opoziției, un picior în barca guvernării”. Această ambiguitate, în opinia sa, indică fie o incapacitate de a decide, fie o lipsă de onestitate față de alegători. Practic, a cerut un moment de sinceritate și responsabilitate din partea formațiunii.
În repetate rânduri, Fritz a subliniat că strategia PSD de a face semne spre opoziție în timp ce rămâne la guvernare nu este sinceră și pune sub semnul întrebării coerența politică a partidului. Critica lui vizează atât tacticile, cât și semnalele, uneori contradictorii, transmise electoratului. Esența mesajului este clară: decizii ferme, reforme structurale și responsabilitate fiscală, altfel, problemele financiare persistă, indiferent cine conduce.
Ilie Bolojan apare în această dezbatere ca un actor central în discuțiile despre deficit și disciplină bugetară, iar prezența sa în Parlament este văzută de unii ca o oportunitate de clarificare asupra stadiului planurilor și măsurilor. Fritz consideră această chemare un test al seriozității politice: folosirea partenerilor extremiști pentru a exercita presiune degradează calitatea dezbaterii publice.
În încheiere se propune o reflecție practică: Ilie Bolojan și tema deficitului rămân instrumente esențiale în discuția despre responsabilitate guvernamentală; cifrele și negocierile cu Comisia Europeană vor decide viitorul fiscal al țării; iar PSD trebuie să clarifice rapid dacă rămâne alături de guvernare sau își asumă opoziția. Concluzia este că responsabilitatea bugetară nu se rezolvă prin schimbări de persoane, ci prin politici și reforme concrete.
Voi ce părere aveți: o clarificare publică din partea PSD privind poziția lor ar diminua tensiunile din coaliție?
Fii primul care comentează