De la prima descoperire până în prezent, disputa privind natura unor fosile rare a menținut vie dezbaterea între paleontologi. Subiectul vizează o mică familie de teropode: unii au susținut că fragmentele provin de la Tyrannosaurus rex juvenili, alții au afirmat că reprezintă o specie separată denumită Nanotyrannus. Recent, o analiză a unui exemplar foarte bine conservat pare să fi tranșat controversa.
Povestea iese din paginile cercetării și reintră în manualele de paleontologie: un studiu publicat în Nature susține că Nanotyrannus este, în realitate, un taxon valid. Autorii au reanalizat un exemplar și au reclasificat un alt schelet ca aparținând unei a doua specii distincte, astfel că genul Nanotyrannus ar include două specii. Prin urmare, concluzia actuală este că nu avem doar pui de T. rex, ci animale diferite, cu trăsături proprii.
Lindsay Zanno, paleontolog la North Carolina State University și șef al secției de paleontologie de la North Carolina Museum of Natural Sciences, afirmă că descoperirea nu doar rezolvă disputa, ci schimbă modul în care mulți cercetători au înțeles T. rex în ultimele decenii. Motivul e simplu: modelele despre creșterea și comportamentul lui T. rex s-au bazat frecvent pe aceleași fosile controversate. Dacă acele exemplare nu sunt, de fapt, T. rex juvenili, concluziile despre variația și diversitatea tiranozaurilor din acea eră trebuie revizuite.
Rădăcinile controversei duc înapoi până în 1942, când un craniu fosilizat, poreclit Chomper, a fost descoperit în Montana de o expediție a Cleveland Museum of Natural History. Inițial a fost atribuit unui Gorgosaurus; în 1965 un studiu a pus însă la îndoială acea identificare, sugerând că ar fi vorba de un T. rex tânăr. Abia în 1988 cercetătorii au propus denumirea Nanotyrannus pentru acest craniu, iar de atunci polemica a oscilat. Chiar și în 2020, o lucrare influentă susținea ferm că Nanotyrannus nu este decât un juvenil de T. rex, dar o parte semnificativă a comunității a rămas sceptică.
Un studiu din ianuarie 2024 semnat de Nicholas Longrich de la University of Bath și Evan Saitta de la University of Chicago a analizat inelele de creștere din oasele atribuite Nanotyrannus și a concluzionat că respectivele animale erau aproape complet mature, ceea ce susține ideea unei specii distincte. Echipa lor a mai raportat că nu există fosile „hibrid” care să combine trăsături ale ambelor tipuri, așa cum s-ar aștepta dacă Nanotyrannus ar fi fost doar o etapă juvenilă a lui T. rex. De asemenea, au comparat un os cranian păstrat într-un muzeu din San Francisco, identificat clar ca aparținând unui T. rex tânăr, cu exemplarele Nanotyrannus și au observat diferențe anatomice notabile: Nanotyrannus pare să aibă un corp mai ușor, membre proporțional mai lungi și brațe mai dezvoltate. Aceste caracteristici sugerează că animalele erau probabil mai mici, mai rapide și mai agile decât T. rex.
Descoperirea reconfigurează imaginea ecosistemelor din Cretacic târziu: în loc de un singur tiranozaur dominant care trecea prin stadii de creștere distincte, este posibil ca mai multe specii cu stiluri de viață diferite să fi coexistat. Aceasta implică faptul că paleontologii trebuie să regândească anumite reconstrucții comportamentale și ecologice bazate pe fosile interpretate anterior greșit. De asemenea, ridică întrebări privind estimările dimensiunii, ritmului de creștere și rolurilor ecologice ale acestor prădători.
Lucrarea publicată în Nature nu încheie definitiv toate discuțiile, știința avansează prin teste și replicări, dar oferă argumente morfologice și histologice solide care susțin existența Nanotyrannus ca gen valid, cu cel puțin două specii. Pentru colecțiile muzeale și pentru modul în care paleontologii selectează exemplarele-model folosite la studiile de creștere, aceasta poate însemna revizuirea multor reconstrucții.
Studiul lui Longrich și Saitta, observațiile privind craniul Chomper din Montana și comentariile lui Lindsay Zanno ilustrează cât de mult se poate modifica o narațiune științifică pe măsură ce apar noi fosile și metode de analiză. Numele Nanotyrannus și data excavării din 1942 rămân repere concrete: ele arată cum o piesă veche din colecțiile muzeale poate răsturna o întreagă teorie despre Tyrannosaurus. Măsurătorile creșterii în oase, comparațiile anatomice cu cranii juvenile de T. rex și reanaliza specimenelor au fost esențiale pentru această schimbare de paradigmă. Care crezi că va fi următorul pas în reconstituirea lumii tiranozaurilor?
Fii primul care comentează