Expoziția foto Chipurile Incluziunii – Puterea de a vedea altfel a fost instalată la sediul Ministerului Educației și Cercetării și rămâne deschisă începând cu 9 octombrie, cu prilejul Zilei Mondiale a Vederii pe 12 octombrie. Evenimentul, realizat în colaborare cu fundația Light into Europe, aduce în prim-plan portrete despre legătura umană, curaj și sensul comunității, invitând publicul să privească dincolo de etichete.
Imaginile realizate de Nuria Gioroceanu, studentă la master la UNATC București și voluntară care a documentat vizual proiectul, transformă privirea superficială în una mai atentă. Nu este vorba de a eticheta sau de a compătimi, ci de a observa posibilități: zâmbetul sincer al unui copil care nu cere milă, pașii hotărâți ai unui tânăr care se însoțește de câinele său-ghid, chipuri în care diversitatea apare natural. Câinii-ghizi apar ca însoțitori demni: simboluri ce sugerează încredere, mobilitate și libertate, idei care ne reamintesc că independența este un drept, nu un privilegiu.
Stan Platt, președintele Light into Europe, afirmă că incluziunea pornește când alegem să vedem altfel, când ne concentrăm pe abilități, nu pe bariere. Expoziția de la minister își propune să transmită o atmosferă caldă și primitoare, un obiectiv comun pe care organizatorii speră să îl resimtă oricine o vizitează. Fiecare portret povestește despre independență, solidaritate și apartenență, iar fotografiile lucrează la acea schimbare fină de perspectivă.
Ministrul Daniel David a subliniat legătura între astfel de inițiative și politicile din educație: ministerul urmărește să promoveze și să susțină diversitatea și incluziunea în școli. Expoziția, împreună cu partenerii de la Light into Europe, se înscrie drept reafirmare a angajamentului pentru șanse egale, pentru o educație incluzivă de calitate și pentru creșterea conștientizării publice în legătură cu copiii și tinerii cu abilități diferite din România.
Dincolo de imagine, expoziția ridică întrebări practice: cum influențează școala percepțiile despre diferență? Ce politici și resurse sunt necesare ca independența prezentată în aceste portrete să devină realitate zilnică pentru cât mai mulți elevi? Expozițiile foto reprezintă un început bun pentru dialog; implementarea efectivă în sălile de clasă și în administrație cere însă măsuri concrete, profesori pregătiți, accesibilitate reală și parteneriate cu organizațiile care oferă sprijin practic, precum cele ce antrenează câini-ghid. Având în vedere datele și numele implicate, Nuria Gioroceanu, Stan Platt, Ministerul Educației și Cercetării, rămâne de urmărit cum se vor concretiza în școli promisiunile de incluziune și ce efecte vor avea în timp.
Dacă ai putea propune o idee concretă pentru a transpune mesajul expoziției în școala ta, care ar fi aceea?
Interesant proiect, chiar dacă pare doar un prim pas; mi-ar plăcea să văd și cifre concrete: câți profesori au făcut cursuri de incluziune în ultimii 2 ani, ce buget real e alocat pentru adaptări fizice în școli, sau câte școli au parteneriate cu ONG-uri care pregătesc câini-ghid. și da, fotografiile pot schimba privirea, dar fără programe practice în școli (training pentru profesori, materiale adaptate, consiliere psihopedagogică) rămâne doar frumos de văzut – deci verifică unde sunt banii si cine răspunde. mișto inițiativa, dar să nu uităm: dreptul la independență cere politici clare, indicatori măsurabili și monitorizare; cine face asta în mod constant, nu doar ocazional?