Când discutăm despre sănătate, mulți se concentrează pe cifra de pe cântar, dar realitatea se desfășoară mai profund, în jurul organelor: grăsimea viscerală. Acest text tratează ce reprezintă această grăsime, de ce e importantă, cum o putem estima simplu prin măsurarea taliei și ce măsuri pot fi luate pentru a o diminua, pe baza observațiilor unor experți din Spania.
Multă vreme grăsimea a fost privită doar ca un depozit de energie, ceva de eliminat prin dietă și activitate fizică. Studiile recente au demonstrat însă că depozitele de grăsime nu sunt toate la fel. Grăsimea viscerală, cea care se află în jurul ficatului, inimii, pancreasului sau rinichilor, are un comportament activ și poate transmite semnale nocive organismului. Dr. Diego Sánchez Muñoz, specialist în boli digestive, menționează afecțiuni precum hipertensiunea, diabetul de tip 2, steatoza hepatică, probleme cardiace sau respiratorii și chiar cancer, deci nu e vorba doar de aspectul estetic.
Endocrinologul Andrea Ciudin evidențiază distincția esențială între grăsimea subcutanată și cea viscerală. Prima formează pliuri la suprafață și este mai vizibilă; a doua se ascunde adânc, în jurul organelor, și poate determina un abdomen ferm, proeminent, chiar la persoane cu IMC normal. Ciudin oferă o metaforă expresivă pentru studenți: e ca și cum ai fi izolat pe o insulă și ai începe să reacționezi ciudat din cauza stresului, similar, grăsimea viscerală provoacă reacții prin generarea de hormoni disfuncționali, molecule inflamatorii și alterarea semnalelor către creier legate de foame.
Factorul genetic are o influență semnificativă: unii oameni tind să depoziteze mai mult subcutanat, ceea ce se vede și este mai puțin periculos din punct de vedere metabolic, iar alții acumulează mai mult visceral, evidențiat printr-un abdomen rigid și piele întinsă. Acest al doilea tip se poate observa și la persoane cu greutate normală, care totuși au risc crescut pentru probleme metabolice.
Scopul recomandat de specialiști nu este slăbirea rapidă, ci reducerea grăsimii viscerale păstrând masa musculară. Asta înseamnă intervenții personalizate: dietele foarte restrictive pe termen lung pot înrăutăți dezechilibrele metabolice, astfel că o strategie mai eficientă combină exercițiile de forță cu cele cardio și o alimentație echilibrată. Ciudin subliniază că nu grăsimea din alimente e principala vinovată, ci vârfurile de insulină provocate de carbohidrații rafinați. Soluția practică: reducerea zaharurilor simple și alegerea carbohidraților integrali cu eliberare lentă.
Prevenția rămâne crucială. Sánchez Muñoz avertizează că grăsimea viscerală este silențioasă: nu se observă ca un strat exterior, dar este responsabilă pentru numeroase complicații grave. De aceea, monitorizarea taliei, o dietă sănătoasă și o rutină regulată de exerciții pot face diferența, în special pentru persoanele cu predispoziție genetică. Ciudin rezumă schimbarea de perspectivă: nu cântarul este cel mai important, ci locul unde se află grăsimea.
Grăsimea viscerală, discutată de experți precum Diego Sánchez Muñoz și Andrea Ciudin, se conturează drept un indicator mai fidel al riscului metabolic decât greutatea totală. Exemple practice: măsurarea simplă a perimetrului taliei, reducerea zaharurilor rafinate, combinarea antrenamentelor de forță cu cele aerobice și evitarea dietelor restrictive pe termen lung. Aceste măsuri pot ajuta la prevenirea afecțiunilor asociate, precum diabetul de tip 2 sau steatoza hepatică, și la menținerea masei musculare esențiale pentru sănătate.
V-ați măsurat recent perimetrul taliei?
Fii primul care comentează